Minunile Castelului Peleş

A fost prima reşedinţă pe care Regele Carol I a pus să construiască în România: un castel unicat, în stilul neorenaşterii germane, adăpostind interioare somptuoase şi colecţii bogate, care nu contenesc să minuneze vizitatorii. 

La ridicarea castelului, au fost mobilizaţi nu mai puţin de 300 de lucrători, de toate naţionalităţile, după cum nota însăşi regina Elisabeta: „Italieni zidari, români pentru terasamente, ţigani salahori. Albanezi şi greci lucrau în cariere, nemţii şi ungurii dulgheri. Turcii ardeau cărămida. Au fost maeştrii polonezi şi cioplitori în piatră cehi. Francezii desenau, englezii măsurau, astfel că pe şantier se întâlneau sute de costume naţionale şi se orbeau patrusprezece limbi.”

Reşedinţa regală a fost ridicată şi extinsă între 1873 şi 1914, iar munca nu a fost lipsită de provocări: se înregistrau frecvent alunecări de teren şi trebuiau drenate o serie de izvoare subterane. Pentru a rezolva toate aceste probleme, a fost angajat arhitectul austriac Wilhelm von Doderer. Costurile totale ale lucrării s-au ridicat la suma de 16 milioane lei-aur. 

A fost primul palat complet electrificat din Europa. Clădirea avea dotări foarte moderne pentru epoca respectivă: propria uzină electrică, încălzire centrală, lift interior şi aspirator.  

Plafonul de sticlă al holului de onoare era mobil, putând fi acţionat manual sau de un motor electric. Ridicarea lui permitea oaspeţilor să admire cerul înstelat, în nopţile senine.  

Castelul a fost restituit familiei regale în 2007, dar continuă să fie administrat de statul român. Deţine colecţii preţioase de ceramică, tablouri, arme europene şi orientale, orologerie, tapiserie şi covoare, mobilier de artă şamd.  

Cele 160 de încăperi ascund o serie de secrete. Biblioteca regală, cu cărţi rare, având coperţile din piele gravate în aur, mai are şi un alt punct de atracţie: o uşă ascunsă, mascată de un raft de tomuri. Un alt loc tainic se află la ultimul etaj al clădirii: acolo e camera celebrului pictor Gustav Klimt, decorată cu frizele originale, pictate de artist la tinereţe.  

Ştiai că...

... deşi era reşedinţă de vară, la Peleş se desfăşura cea mai mare parte din activitatea de la Curte?

Castelul îndeplinea o funcţie de reprezentare: acolo erau primiţi şefii de stat, capetele încoronate, misiunile militare, şi era loc de decizii politice.

... Peleşul era şi lăcaş de cultură? Regina Elisabeta patronao intensă viaţă artistică, invitând pictori, poeţi, muzicieni, actori din toată lumea. Unul din protejaţii săi era compozitorul George Enescu.