Oglindă, oglinjoară...
Privitul în oglindă nu e un simplu exerciţiu de admiraţie. Involuntar, căutăm să adevărul despre noi înşine. Din timpuri străvechi, oamenii atribuie virtuţi magice suprafeţelor care reflectă lumina, oglinzile fiind considerate fie instrumente ale binelui, fie ale răului.
Oamenii, de când se ştiu, îşi privesc reflexia în undele apei sau în suprafeţele lucioase. Primele oglinzi, care azi pot fi admirate în muzee, au peste 5.000 de ani vechime şi provin din Egipt şi din China. Sunt alcătuite din bronz sau din argint şlefuit şi au formă ovală. Unele sunt confecţionate din materiale preţioase, precum obsidianul –o rocă vulcanică de culoare neagră, care seamănă cu sticla topită.
Întrebuinţări casnice şi militare
La vechii greci şi romani, oglinda era un obiect nelipsit din gospodăriile cu stare. S-au păstrat exemplare confecţionate din aur, cu mânerul înfăţişând o siluetă feminină, asociată cu Afrodita, zeiţa dragostei şi a frumuseţii. Suprafeţele care reflectau lumina aveau şi întrebuinţări practice, iar primul care le-a folosit în scopuri tehnico-militare a fost învăţatul Arhimede.
Calea spre sinceritate
Poetul Ovidiu vedea oglinda ca o cale spre sinceritate, deoarece reflecta adevărata faţă a omului. Daca la început romanii foloseau oglinzile metalice, mai târziu a luat amploare fabricarea celor din sticlă. Confecţionarea lor se făcea prin fixarea unei plăci de sticlă pe un suport de plumb sau cositor, procedeu care asigura o reflexie mai bună a luminii.
Bijuterie de Murano
Veneţia rămâne cunoscută pentru fabricarea oglinzilor din sticlă de Murano. Cu sute de ani în urmă, oglinzile veneţiene erau foarte scumpe şi nu oricine şi le permitea: la mijlocul secolului al XVII-lea, o oglindă veneţiană cu rama de argint era mai scumpă chiar decât un tablou de maestru. Cu toate măsurile drastice luate pentru păstrarea secretului de fabricaţie, Franţa a izbutit să fabrice oglinzi de calitatea celor veneţiene.
Decorată cu păsări şi flori
Când arhitectura europeană a trecut de la stilul gotic la cel baroc, oglinzile de mari dimensiuni au fost solicitate să orneze pereţii palatelor şi locuinţelor princiare din Europa, deoarece creau efecte optice deosebite. Arta sticlarilor s-a combinat cu fantezia creatorilor de frumos: era la modă ca oglinzile să aibă rame decorate cu păsări şi flori.
Un obiect magic
Pe cât de îndelungată este istoria acestui obiect, pe atât de multe sunt semnificaţiile atribuite în mitologie şi filosofie. Oglinzile simbolizează atât adevărul şi sinceritatea, cât şi introspecţia critică. Datorită analogiei cu apa, oglinzile sunt folosite adeseori în scopuri magice. Vrăjitoarele ghicesc în oglindă, procedeu numit şi catoptromanţie. Oglinda inversează imaginea, de aici credinţa că nu omul se reflectă în ea, ci o dublură a sa, un alter ego. Se spune că cel ce sparge o oglindă are parte de şapte ani de ghinion. Ca să scape de blestem, aruncă cioburile într-o apă curgătoare.
Unealta diavolului
Unii sunt convinşi că sufletul se ascunde în oglindă şi că moare odată cu distrugerea ei, iar alţii cred că suprafeţele lucioase sunt instrumentul diavolului. O superstiţie este legată de acoperirea oglinzilor din casă în timpul priveghiului, pentru ca sufletul persoanei decedate se poate să nu se arate în reflexiile lor. Se mai spune că nu e bine să te uiţi în oglindă la lumina lumânării şi nici în miez de noapte, fiindcă se arată spiritele rele.
Ştiai că...
...farul din Alexandria folosea oglinzi uriaşe pentru a indica drumul spre port? Se spune că lumina acestuia se vedea şi de la zeci de kilometri depărtare.
...în Japonia, oglinda este un simbol al purităţii sufletului şi al respectului de sine?
...termenul de narcisist provine de la legenda lui Narcis, tânărul care s-a îndrăgostit de propria sa imagine reflectată? El a fost blestemat să îşi privească reflexia în apă până la moarte, iar trupul lui s-a transformat într-o narcisă.
... la noi, era obiceiul ca fetele nemăritate să pună sub pernă, în noaptea de Sânziene, o oglindă şi busuioc? Tinerele sperau ca astfel să îşi viseze ursitul.