Pe un nor dulce...

M-a fascinat încă din copilărie gustul ei inconfundabil. Vata de zahăr, cu textura ei pufoasă şi lipicioasă, se topea în gură, iar sucul dulce rămânea pe degete. Norul comestibil, pe băţ, este şi astăzi vedeta tuturor bâlciurilor, fiind îndrăgit de toată lumea.

Istoria vatei de zahăr

În mod curios, un dentist american a fost cel care a inventat vata de zahăr. În 1897, medicul William Morrison, împreună cu un cofetar pe nume John Wharton, au pus la punct o maşină electrică ce topea zahărul şi îl sufla apoi printr-o sită fină, formând firişoare fine. Maşina a fost prezentată în cadrul unui târg internaţional din Louisiana în 1904, unde s-a bucurat de un real succes, dat fiind şi preţul accesibil.

Începuturi dulci

Câţiva ani mai târziu, tot un medic dentist, pe nume Josef Lascaux, a îmbunătăţit forma norişorului pufos şi i-a dat denumirea de „bomboană de bumbac“. Maşinile moderne de făcut vată pe băţ folosesc forţa centrifugă pentru a trage zahărul prin orificii foarte mici. La contactul cu aerul, zahărul se transformă în mii de fire extrem de fine. Se spune că vata de zahăr este mai uşoară ca o pană. Doamnele şi domnişoarele se pot bucura de ea fără prea multe mustrări de conştiinţă, fiindcă îngraşă mai puţin decât orice alt desert cu zahăr.

Firele de zahăr erau folosite în bucătăriile italieneşti încă din secolul al XV-lea. Bucătarii topeau zahărul şi îl modelau cu ajutorul unei furculiţe pentru a obţine fâşii cât mai subţiri. Acestea serveau pe post de decor pentru torturi şi prăjituri.

Un desert internaţional

În Asia, se organizează chiar şi cursuri specializate în prepararea vetei de zahăr, pentru a se obţine culori şi gusturi cât mai variate. Astfel, comercianţii adaugă tot felul de coloranţi şi arome, iar rezultatul final are gust de căpşuni, caramel, mango, chili, ciocolată sau mentă. Recordul pentru cea mai lungă vată de zahăr din lume a fost atins în Turcia, în 2009. Norul pufos cântărea 300 de kilograme şi măsura 1.400 de metri. Un alt record pentru cea mai înaltă vată de zahăr a fost stabilit în Germania, în 2013, unde desertul măsura peste 5 metri.