Selfie, noua oglindă a zilei

Orice persoană care are un telefon cu cameră foto digitală îşi poate face, în doar o secundă, un selfie. Aşa că am stat de vorbă cu câţiva dintre cititorii noştri, pentru a afla cât de des îşi fac fotografii de acest gen şi de ce aleg să le arate tuturor.

Selfie (se citeşte „selfi“) este acea fotografie tip autoportret,pe care o realizezi îndreptând obiectivul telefonului spre tine – şi pe care apoi o poţi publica (posta) pe reţelele de socializare. Chiar în timp ce citeşti acest articol,milioane de oameni din întreaga lume îşi fac un selfie. Tendinţa de a ne fotografia singuri sau cu prietenii, folosind camera foto a tabletei sau a unui simplu telefon,a explodat în ultimii ani. Fie că suntem la spectacol,la serviciu sau în concediu, e musai să imortalizăm clipa – şi ne împărtăşim micile bucurii cu alţii.

Maria Dumbravă, 29 de ani, Bucureşti:

„Îmi fac selfie-uri atunci când vreau să mă laud că sunt într-un loc mişto,pe creste de munte sau în zone izolate... Arată că eu am reuşit să ajung în acel loc. E un fel de mândrie – şi vreau să îmi aduc aminte,peste ani,cum arătam atunci.“

Eliza Mihalache,18 ani, Bucureşti:

„Îmi fac un selfie când arăt bine sau când mă simt bine,plină de energie. Personal,postez selfie-uri destul de rar. Unele persoane fac asta pentru că simt nevoia de confirmare a propriei frumuseţi.“

Daniela Tănase,16 ani, Ghimpaţi (Giurgiu):

„Recunosc că sunt o persoană pasionată de fotografii cu mine însămi. Nu mă pot cataloga ca fiind narcisistă, pur şi simplu selfieul este o dependenţă a generaţiei noastre. Face parte din rutina mea.“

Monica Gaţe, 29 de ani, Bucureşti:

„Pentru mine,un selfie este mai mult un mod de a fi pozitiv cu propria persoană, nicidecum o odă adusă propriului ego. Prefer să mai fie cineva alături de mine,în special bebeluşul meu de 8 luni. La petreceri, îmi place mult să fac selfie-uri cu gaşca mare – şi ies amintiri faine de tot!“

Eugen Vrabie, 30 de ani, Bucureşti:

„Selfie îmi fac pentru a arăta lumii cât de insistent e câinele meu şi felul în care mi se urcă în cap în momentul în care vrea să se joace. Ah, normal, şi când vreau să mă prostesc! Prefer selfie-urile în locul pozelor normale pentru că mi se par mai distractive.“

Eugenia Tănase, 29 de ani, Bucureşti:

„Deşi prefer oricând o fotografie de grup sau una în care sunt surprinsă de altcineva dintr-un unghi care mă avantajează, nu poţi avea mereu prin preajmă un fotograf priceput. Şi atunci intră în ecuaţie ideea de selfie. Dacă adopt o schimbare de înfăţişare şi vreau să o împărtăşesc prietenilor, mai degrabă îmi fac un selfie. Ce nu îmi place, însă, la ideea de a-ţi face selfie şi a-l posta pe reţelele de socializare este faptul că, fiind în acelaşi timp şi model,şi fotograf,ai tendinţa de a repeta scena până obţii o imagine acceptabilă, rezultatul fiind unul vizibil regizat.“

Ana-Maria Stan, 29 de ani, Bucureşti:

„Selfie-ul a devenit o formă de comunicare,reprezintă un instantaneu din viaţa ta, cel mai adesea un moment bun ce merită făcut public. Eu, personal, îmi fac selfie-uri doar când sunt bucuroasă, când am o energie bună pe care vreau să o împart. Este un mod de afirmare, de validare, pe principiul «Şi eu exist».“

Marius Stoica, 29 de ani, Bucureşti:

„Dacă Shakespeare ar mai trăi, Hamlet s-ar întreba, existenţial, «selfie» sau a nu fi? Fac selfie-uri de pe vremea aparatelor foto cu film, aşa că pot să spun că sunt un clasic al industriei. Unii îl numesc narcisism, eu o numesc stimă de sine şi dorinţa de a te arăta frumos altora. Un selfie pe zi poate ţine doctorul departe, pentru că îţi satisface nevoia de a te simţi apreciat. Şi, aşa cum shoppingul este o bună terapie, cred cu tărie în puterea tămăduitoare a unei autoaprecieri vizuale.“

Alexandra Molea, 23 de ani, Giurgiu:

„Sincer, nu prea mă dau în vânt după selfie-uri, dar uneori, când petrec timp cu fetiţa mea, îmi place să ne maimuţărim şi să facem un selfie împreună.“