Substitute alimentare la care s-a recurs în Al Doilea Război Mondial. Ce se punea în prăjitura de război?

În timpul unor conflicte totale, generalizate, precum Al Doilea Război Mondial, alimentele au fost raţionalizate, ceea ce a forţat pe mulţi să fie inventivi şi să găsească reţete noi pentru a face dulciuri şi chiar pâine, pentru a rezista.

Al Doilea Război Mondial a fost un război total, prin urmare navele care transportau alimente au fost atacate, chiar dacă hrana era destinată civililor. Scopul era să înfometeze inamicul, să perturbe viaţa civililor. Acest tip de război a dus rapid la dispariţia unor alimente. Pentru a atenua problema, guvernele au raţionalizat alimentele pe care fiecare persoană le putea cumpăra. Unele au dispărut ani de zile. S-a recurs la nişte înlocuitori ciudaţi, pe care nu ne-am gândi să-i alegem azi.

Pateuri şi plăcinte din aluat de cartofi

Multora dintre noi ne place să ne răsfăţăm cu ceva dulce din când în când, iar în timpul războiului nu a fost altfel. Pentru a face parte de dulciurile pe care le plăceau să le mănânce, plăcinte, prăjituri, era nevoie de unt, ouă şi făină. Cum toate fuseseră înlocuite cu produse raţionalizate, s-a recurs la un ingredient diferit: cartofii. Guvernul britanic a fost dornic să încurajeze lumea să folosească mai mult cartofi pentru că erau uşor de cultivat. Autorităţile chiar au scos pliante cu reţete de cartofi copţi, biscuiţi de cartofi, produse de patiserie cu cartofi.

În locul aluatului de plăcintă clasic se făcea un aluat de cartofi care conţinea margarină, făină, cartofi şi sare. Existau reţete şi mai simple. Aluatul de cartofi poate fi făcut doar cu făină, sare, cartofi şi „grăsime”. Plăcintele se mâncau imediat, atfel, la reîncălzire, deveneau foarte uscate.

Cum se prepara prăjitura de război

Fără ingrediente ca zahărul, ouăle sau laptele, a fost o provocare să fie obţinute deserturi bune. Gospodinele au creat atunci reţete improvizate cu sos de mere, melasă sau untură pentru a înlocui grăsimile şi îndulcitorii obişnuiţi şi aplicând o mulţime de condimente pentru a da gust. În cel de-al Doilea Război Mondial, canadienii au creat o reţetă de desert numită Apple Brown Betty cu pesmet vechi şi sirop de arţar în loc de zahăr.

Prăjitura de război sau prăjitura cu alimente raţionalizate a fost o opţiune populară, deoarece nu necesita ouă, lapte sau unt. Cu doar câteva ingrediente de bază şi câteva mirodenii, această prăjitură a fost uşor de făcut. Se amestecau două căni de zahăr, două de apă fierbinte, trei linguri de untură, o linguriţă de sare, câte o linguriţă de cuişoare şi scorţişoară, eventual şi un pachet de stafide. Se fierbeau 5 minute şi se răceau. Se adăugau 2-3 căni de făină cu o linguriţă de bicarbonat de sodiu dizolvată într-o lingură de apă. Se poate pune şi o linguriţă de praf de copt. Compoziţia se punea într-o tavă şi se dădea la copt circa o oră. Dacă vrei s-o prepari, poţi pune şi nucă deasupra.

Citeşte şi:

Cum au trăit românii marea foamete din 1946: disperare, moarte, canibalism

Prima pizza Margherita. Povestea acestui preparat iubit acum de o lume întreagă

Maioneza fără ou

În anii `40, maioneza era la fel de populară ca azi, dar, în lipsa ouălor, o preparau fără ou. Totuşi, ce putea reproduce aroma şi textura maionezei? Cartoful s-a dovedit a fi din nou de ajutor. Cu siguranţă n-a avut acelaşi gust. Era nevoie de ulei şi grăsime. Unii oameni foloseau ulei vegetal dacă îl puteau obţine. Pe lângă cartof, se punea oţet şi muştar.

Pâinea naţională a britanicilor, supranumită „arma secretă a lui Hitler”

În Marea Britanie, cea mai mare parte a pâinii la acea vreme era făcută cu grâu din Canada, care trebuia să fie expediat peste Atlantic. Treptat, în locul grâului, s-a preferat să fie adusă muniţie. În 1942, guvernul britanic a interzis pâinea albă. În locul lui, au introdus un nou tip de pâine numită „pâine naţională”. Aceasta era făcută din grâu cultivat în Marea Britanie, mai puţin rafinat, cu textură aspră.

Pâinea naţională a fost numită „arma secretă a lui Hitler” din cauza gustului neplăcut. Guvernul a făcut propagandă pentru a o face pe placul britanicilor. Pe lângă faptul că era mai mică decât cea de dinainte de război, pâinea naţională era de culoare gri şi avea o textură asemănătoare rumeguşului. Crusta era tare, iar pâinea în sine nu era niciodată proaspătă. Totuşi, era mult mai sănătoasă decât pâinea albă. Când guvernul a reintrodus pâinea albă 8 ani mai târziu, unii au protestat că ar trebui păstrată cea de dinainte din motive de sănătate.

FOTO: Shutterstock