VIDEO În 80 de culturi din lume, oamenii încă mai comunică prin fluierături şi copiii învaţă asta la şcoală. Ascultă cum sună!
Zeci de culturi tradiţionale folosesc o formă fluierată a limbii lor materne. Oricine poate face acest lucru. Chiar şi tu ai putea învăţa. Cât timp ar dura să înveţi? Află din cele ce urmează!
A învăţa să fluieri o limbă pe care o vorbeşti deja este relativ simplu. La Facultatea de Studii Educaţionale, studenţii etnomuzicologului Díaz Reyes învaţă să fluiere în limba spaniolă. Îşi petrec primele 2-3 luni învăţând să fluiere tare, cu tonuri diferite. „În luna a patra sau a cincea, ei pot reda câteva cuvinte. După opt luni, pot să rostească corect şi să înţeleagă fiecare mesaj”, explică profesorul.
Această articulare în vorbirea fluierată funcţionează numai pentru limbajele nontonale, unde sunetele nu sunt cruciale pentru semnificaţia cuvântului, ca engleza, spaniola şi majoritatea celorlalte limbi europene sunt nontonale.
Pentru limbile tonale, în schimb, semnificaţia unui sunet depinde de tonul său faţă de restul propoziţiei. De exemplu, în chineză, silaba „ma”, cu un ton înalt constant, înseamnă „mamă”, dar cu un ton care scade şi se ridică din nou, înseamnă „cal”. De aceea, fluierătorii de limbi tonale se confruntă cu o dilemă: ar trebui să fluiere tonurile sau vocalele şi consoanele?
Pentru începători, înţelegerea mesajului este o provocare
Chiar şi pentru limbile nontonale, versiunea fluierată a vorbirii nu conţine informaţii la fel de frecvente ca limbajul vorbit obişnuit, dar are suficient pentru a recunoaşte cuvintele. Ascultătorii experimentaţi identificau corect cuvinte izolate în 70% din cazuri. Contextul ajută la rezolvarea ambiguităţilor, iar precizia creşte la aproximativ 80-90%.
Lingviştii ştiu surprinzător de puţine detalii despre modul în care creierul face acest lucru. Majoritatea cercetătorilor care studiază acest subiect o fac degradând deliberat vorbirea normală pentru a vedea când ascultătorii nu mai pot înţelege mesajele. Este posibil ca fluieratul să ofere o abordare mai puţin artificială.
Până în prezent, cecetătorii au observat că până şi oamenii care nu au mai auzit niciodată un limbaj fluierat au putut recunoaşte atât vocalele, cât şi consoanele cu o acurateţe bună. Muzicienii instruiţi se descurcă mai bine decât non-muzicienii la recunoaşterea consoanelor.
Limbajul fluierat poate dezvălui mecanismele formării limbajului la oameni
Limbile fluierate a ridicat interesul lingviştilor şi pentru un alt motiv: împărtăşesc multe trăsături cu ceea ce lingviştii cred că trebuie să fi fost primele protolingve, când vorbirea şi limbajul au început să apară. Una dintre marile provocări ale limbajului este necesitatea de a controla corzile vocale pentru a scoate întreaga gamă de sunete.
Niciuna dintre rudele noastre cele mai apropiate, marile maimuţe, nu au dezvoltat un astfel de control, iar fluieratul poate fi un prim pas mai uşor. Într-adevăr, câţiva urangutani din grădinile zoologice imită angajaţii fluierând în timp ce ei lucrează.
Citeşte şi: Casele naturale din pământ şi paie din Africa
În ciuda interesului lingviştilor pentru acest tip de limbaj, limbile fluierate dispar rapid în întreaga lume. Forma fluierată a limbii Tepehua din Mexic a dispărut deja. Modernizarea este în mare parte de vină, mai ales accesul la drumuri. În Brazilia, defrişările au eliminat în mare măsură fluieratul în rândul celor care locuiesc aproape de frontieră, deoarece nu mai vânează pentru a supravieţui. În schimb, într-un sat netulburat, fluieratul încă este utilizat.
FOTO: Shutterstock