Anca Gabriela Voinea: „Căţeluşul meu m-a scos din depresie“

Anul 2012 a fost unul foarte greu pentru mine. Am trecut prin multe încercări şi dezamăgiri din punct de vedere profesional şi sentimental. Despărţirea de prietenul meu mi-a schimbat radical viaţa.

Comportamentul fostului meu prieten mă speria

Îl iubeam enorm şi însemna totul pentru mine. Crezusem că, în sfârşit, mi-am găsit jumătatea – dar am constatat că m-am înşelat. Schimbările lui bruşte de comportament mă făceau să sufăr şi să mă simt în nesiguranţă. Trecea uşor de la o stare la alta, iar asta mă zăpăcea. Era finuţ şi sensibil – şi brusc devenea nervos şi critic faţă de toţi şi de toate. Am avut nenumărate discuţii pe tema asta, dar lui i se păreau normale astfel de reacţii.

Mă teroriza şi după ce ne-am despărţit

Mi-a promis că se va schimba, dar nu a fost aşa. De aceea,am decis că e mai bine să ne despărţim. Nu a fost uşor: el continua să mă caute, să-mi trimită zeci de mesaje pe zi, scrisori – unele frumoase, de dragoste, altele pline de ură. Acest lucru m-a convins că decizia mea a fost corectă. Insistenţa lui mi-a luat liniştea şi m-a făcut să mă simt slabă şi tristă.

Milagros a adus voie bună în viaţa mea

De la tristeţe la zâmbet

Din acel moment a început decăderea mea. N-am mai făcut faţă la şcoală şi la serviciu, mă simţeam rău psihic. Familia a observat starea mea proastă. Într-o seară, când am venit de la serviciu, mama mi-a spus că mă aşteaptă o surpriză în camera mea. Era un câine rasa Chihuahua, mititel, vesel, dornic de joacă şi plin de viaţă. L-am luat în braţe şi, după atâtea luni de tristeţe, am zâmbit.

Un căţeluş miraculos

Pe neaşteptate, golul din sufletul meu a dispărut. Căţeluşului i-am pus numele de Milagros (în spaniolă,„milagro“ înseamnă miracol), pentru că a reuşit să mă facă să trec peste momentele de depresie. De atunci, suntem nedespărţiţi. Acum îi înţeleg pe oamenii care au câini. Un animal de companie îţi oferă dragoste sinceră şi necondiţionată – exact lucrul de care aveam atâta nevoie.