Şi copiii se pot stresa!

În anumite situaţii, stresul este util chiar şi pentru copii, ajutându-i să fie competitivi. De cele mai multe ori, însă, e dăunător, mai ales că micuţii nu pot să le spună părinţilor ce îi macină.

Divorţul părinţilor sau mutarea într-o altă localitate sau locuinţă, trecerea de la grădiniţă la şcoală – toate sunt motive pentru ca prichindeii să reacţioneze diferit, din cauză că se simt stresaţi.

Irascibilitatea, semn de stres

Sunt copii care ajung să se izoleze, alţii mănâncă mai puţin sau preferă să-şi petreacă timpul în casă, departe de prieteni. Veritabile semnale de alarmă sunt însă nervozitatea, irascibilitatea, trecerile bruşte de la o stare la alta, agresivitatea, ticurile verbale şi fizice, ca rosul unghiilor, durerile de cap sau de stomac frecvente.

Insomnii şi apetit scăzut

Tensiunea interioară, agitaţia îi pot afecta pofta de mâncare. Stresul este posibil să fie vinovat şi de insomnii. Mâncatul la ore nepotrivite, prea mult sau rar, amânarea orei de culcare, coşmarurile ar trebui să-ţi indice o problemă care-l macină. Unii vor căuta să petreacă mai mult timp cu cei dragi şi vor refuza să meargă la grădiniţă, la şcoală. Alţii – cei care au foarte multe activităţi extraşcolare – ar putea să nu-şi mai găsesc calmul şi nici să se relaxeze seara.

Însingurare şi izolare

Un alt semn al stresului e şi refuzul de a mai ieşi afară. Îţi poţi surprinde odorul stând ore în şir în faţa televizorului, jucându-se pe calculator, privind în gol. Nu vrea să-ţi vorbească, nu mai comunică nici cu alţi copii de vârsta lui. Pentru această stare de spirit proastă pot fi de vină şi problemele de relaţionare cu prietenii sau colegii. E psoibil să fi fost exclus din grup, să fi fost lovit. Încearcă să afli mai multe de la colegii lui apropiaţi sau de la părinţii acestora, de la învăţătoare, profesori.

Un program încărcat

Îi încarci programul de după-amiază cu multe activităţi şi nu mai are timp de joacă? Rişti să-l stresezi în mod suplimentar. Acelaşi efect îl poate avea şi un stil de educaţie foarte strict. Copilul şi-ar dori să facă şi lucruri pe placul lui. Acceptă asta, dacă vrei să ai un prichindel echilibrat. Dă-i voie să se distreze după pofta inimii în timpul lui liber, dă-i posibilitatea să se relaxeze.