Într-o perioadă în care mulţi au tras obloanele şi au rămas fără proiecte, tu te-ai reîntors pe micul ecran. Cum a fost să revii în TVR după atâta timp? 

A fost... una dintre surprizele frumoase ale vieţii! (zâmbeşte) Eram prinsă în Campania Preţuieşte Viaţa, dedicată ajutorării în pandemie, şi în proiectele mele curente, care nu au legătură cu televiziunea, când a venit ideea de a face un format pentru televiziunea naţională. Am avut libertatea preţioasă de a crea necondiţionat, de a face exact ceea ce simt, un format dedicat oamenilor valoroşi, pentru care „nu există nu se poate“. Ceea ce am visat şi ca imagine, de pildă platoul de televiziune atât de generos şi de elegant, deosebit pentru un talk-show, nu există ceva asemănător în România, a devenit realitate, iar echipa cu care lucrez este extraordinară. Oricine păşeşte în platoul nostru este, sincer, impresionat de ceea ce trăieşte acolo, şi nu sunt oameni care să nu fi văzut destule până acum, aşa că mă bucur nespus de această realizare. E un format atemporal, o lecţie de viaţă continuă şi orice emisiune din seria #NuExistaNuSePoate va putea fi privită şi peste 5 sau 10 ani, oferind telespectatorului aceeaşi inspiraţie şi bogăţie sufletească. 

Ce-ţi place cel mai mult la Andreea de azi?

Echilibrul. L-am căutat o viaţă şi s-a lăsat aşteptat, greu de atins. Am avut un parcurs alert, mereu în fugă, cu mult stres şi somn puţin, căutări, un proces de învăţare continuu, cu necazuri destule, nu doar cu bucurii, cum poate se vede privind din afară. De aceea, echilibrul de azi şi împăcarea cu mine însămi se dovedesc a fi preţioase. De multe ori, ai şi ţi-ai demonstrat că „Nu există nu se poate“. 

Ce a rămas, totuşi, nefinalizat sau poate chiar neînceput dintre planurile pe care le aveai la debut?

Mi-am depăşit planurile, dar pe parcurs au apărut altele, noi şi ambiţioase, pe care nu aveam cum să le bănuiesc măcar la început de drum, atât în viaţa profesională, cât şi în cea personală. Daţi-mi voie să vă surprind plăcut, pas cu pas. 

Când, totuşi, nu-ţi iese ceva, îţi spui că nu e poate timpul potrivit şi încerci din nou sau simţi că nu e să fie şi te împaci cu acest gând?

Unele planuri nu ne ies pentru că nu e momentul lor, pot înflori pe viitor, la timpul potrivit. Altele nu ies ca să ne înveţe o lecţie sau ca să lase loc şi timp de împlinire altor idei, mai bune chiar. Totul are un sens, chiar dacă nu îl vedem atunci când se întâmplă. 

La fel de tenace ai fost şi în viaţa privată. Ai mers mai departe fără regrete şi ai dat mereu noi şanse iubirii. Te mai vezi căsătorită? 

Nu exclud nimic. Viaţa mi-a dovedit că e plină de surprize. Las lucrurile să curgă firesc şi nu pun pe o experienţă prezentă povara uneia anterioare, niciun moment nu seamănă cu altul. 

Ce a schimbat în tine relaţia cu Adrian Brâncoveanu? 

Mi-am redescoperit feminitatea, m-am cunoscut într-un fel care m-a provocat şi m-a ajutat să mă înţeleg mult mai profund.

El e din Focşani, deci s-ar putea spune că sunteţi amândoi moldoveni. A avut şi asta o cât de mică relevanţă în relaţia voastră, ca gusturi, ca temperament? 

Este dintr-un sat de lângă Focşani şi da, contează foarte mult că ne potrivim în multe privinţe. Avem aceleaşi preferinţe şi pasiuni asemenea, precum şi principii de viaţă comune. 

Anul acesta, aţi reuşit să petreceţi mai mult timp împreună (graţie pandemiei) sau el e la fel de mult timp plecat cu serviciul? 

Da, am petrecut mult mai mult timp şi am fost amândoi voluntari în Campania Preţuieşte Viaţa, am făcut umăr lângă umăr convoaie umanitare şi asta ne-a ajutat să descoperim noi valenţe ale relaţiei noastre. A fost o perioadă benefică pentru noi. Chiar şi acasă, am descoperit că ne place să facem noi lucruri împreună şi e minunat să simţi astfel. 

Ai acasă o adevărată domnişoară, care are doi părinţi celebri. Crezi că e greu să fii copilul unor vedete atât de mari ca tine şi Ştefan Bănică Jr.? 

Eu nu încurajez acest mod de a gândi, dimpotrivă. Eu am educat-o pe Violeta să vadă mama din mine, şi nu omul de televiziune, pentru ea nu sunt o „vedetă“, nu sunt nici pentru mine măcar. Suntem oameni cu picioarele pe pământ şi vreau să crească sănătos şi echilibrat. Ştiu că Violeta iubeşte limbile străine, pianul (cum altfel?), dansul, pictura, face origami şi fotbal feminin. 

Este ambiţioasă şi perfecţionistă? 

Seamănă foarte mult cu mine, recunosc. Mă recunosc în Violeta de parcă m-aş uita în urmă şi m-aş întoarce în timp... 

Cum v-aţi sărbătorit anul trecut, când plecările au fost limitate?

Pe noi nu ne-a afectat acest lucru, pentru că Sărbătorile de iarnă, prin tradiţie, sunt acasă pentru noi. Cu zilele noastre de naştere la o săptămână distanţă şi urmate imediat de Crăciun, fiecare final de an e o bucurie. 

De Sărbători, sigur ai pregătit ceva bun. Cum a arătat meniul de Sărbători în casa ta? Ceva raw-vegan, reţete reinterpretate sau neaoş moldovenesc? 

Nici gând să ţinem diete de Sărbători, cu atâtea bunătăţi moldoveneşti acasă! Echilibrăm balanţa după aceea. (zâmbeşte) Tot ce e tradiţional, găseşti pe masa de Crăciun şi de Revelion. Eu de-abia aşteptam piftia, sarmalele şi plăcintele poale-n brâu! 

Împarţi cu Violeta bucuria gătitului? 

Da, însă ea găteşte mai bine ca mine acum. E pasionată. (zâmbeşte) 

Dar hainele? A început să împrumute piese din garderoba ta? 

Bineînţeles, avem motive să ne alintăm ca fetele, dar şi să ne ciondănim uneori. Ca două surori. (zâmbeşte)

Dar tu împrumuţi ceva de la ea? 

Uneori, mă învaţă cum să mă îmbrac pe gustul ei şi îmi place acest joc!

Trăgând linie la final de an, ce aţi învăţat de la complicatul 2020? 

Cumpătarea, echilibrul, să preţuim ce trăim, planeta aceasta a cărei natură a avut de suferit din cauza noastră şi oamenii buni din jur. Nu am fost un om lipsit de aceste valori nici înainte, dar acum e mai limpede ca niciodată că binele depinde de noi, mai mult ca oricând. Ce v-aţi propus să faceţi prima oară, ca familie, după sfârşitul pandemiei? Să călătorim. Ne e dor de locuri din lume pe care le purtăm în suflet mereu.

FOTO Arhivă personală