Alimente interzise în lume
Alimentele care poposesc în farfuria unora sunt complet interzise în meniul altora. Din considerente religioase sau care ţin de tradiţie şi cultură, ingredientele acceptate de anumite popoare pot să fie tabu pentru naţiuni din celălalt capăt al lumii.
La evrei,carnea nu se consumă cu laptele
La adepţii religiei mozaice,una din cele mai importante interdicţii se referă la amestecul cărnii cu laptele şi cu derivatele sale. În gospodărie trebuie să existe vase separate pentru lapte şi pentru carne (peştele nu intră în această categorie). După ce s-a consumat carnea,se aşteaptă cel puţin o jumătate de oră înainte de a mânca lactate. Conform textelor religioase,animalele se împart în pure,proprii consumului („tahor“) şi impure („tame“):
-Sunt considerate pure mamiferele rumegătoare care au copitele despicate (oaia,capra,cerbul). Alte 42 de specii sunt impure:printre ele cămila,iepurele (e rumegător,dar nu au copită despicată),porcul (are copita despicată,dar nu e rumegător). Animalele pure trebuie sacrificate conform unor prescripţii ritualice,de către un haham.
-Păsările sunt bune pentru consum,cu excepţia a 24 de specii,printre care vulturul,struţul,barza,bufniţa. Fazanul este considerat pur de către comunitatea evreilor din Germania,şi impur de către celelalte comunităţi iudaice. La capitolul ouă,doar cele rotunde sunt improprii consumului.
-Peştii care nu au înotătoare şi nu sunt acoperiţi cu solzi sunt consideraţi impuri – la fel crustaceele şi scoicile. Roadele pământului sunt toate pure,cu excepţia fructelor din copacul aflat în primii trei ani de rod.
La creştini,se mănâncă orice,mai puţin în post
Majoritatea interdicţiilor alimentare iudaice au fost abolite de creştini. Asta,pentru că în evanghelia după Marcu sunt consemnează următoarele spuse ale Fiului lui Dumnezeu:„Nimic din ceea ce este în afara omului şi care pătrunde în el nu-l poate întina,dar numai ceea ce iese din el,iată ce-l întinează pe om.“ La începuturile creştinismului,se interzicea în special consumul produselor din sânge sau care conţin sânge. Era interzis şi consumul cărnii de cal – pentru a anula vechile obiceiuri,în care carnea de cal era mâncată în semn de preţuire pentru diverse divinităţi păgâne. Interdicţiile care au rămas în picioare astăzi se referă doar la zilele de post – posturi de peste an şi posturile săptămânale (miercurea şi joia),când se nu se mănâncă fie carne (la romano-catolici),fie carne,ouă şi produse lactate (la ortodocşi). Există grupuri religioase creştine – adventiştii,spre exemplu – care recomandă cu precădere o alimentaţie ovo-lacto-vegetariană.
La musulmani,nu-s permise anumite părţi ale animalului
Produsele alimentare sunt împărţite în următoarele categorii:halal (care pot fi consumate),haram (interzise),mubah (permise,la alegerea fiecăruia),makruh (reprobabile,adică nu-s interzise,dar e preferabil să nu fie consumate).
-Dintre animelele domestice,porcul e interzis,conform Coranului,dar există şi interpretări. Adepţii unei anumite şcoli juridice a islamului susţin că doar carnea de porc e interzisă,restul (grăsimea,oasele) fiind permis.
-Sunt permise ovinele,bovinele,cămilele. În general,carnea de cal şi de măgar sălbatic este îngăduită. Părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte carnea animalelor de pradă cu canini – leu,tigru,lup-,la fel în cazul cărnii de urs,vulpe,pisică sălbatică sau domestică,elefant,maimuţă.
-Şobolanul e interzis,dar ariciul şi porcul spinos sunt permise. Iepurele poate fi mâncat,la fel orice tip de pasăre sau peşte.
-Nu se consumă anumite părţi ale animalului,precum organele genitale,glandele,vezica urinară. Urina de cămilă este totuşi permisă,sub formă de medicament.
-Animalele sunt sacrificate fie de către un musulman,fie de o persoană de altă religie,cu condiţia ca aceasta să fie „om cu carte“. Perceptele islamice interzic uciderea unui animal îngăduit în alt scop decât acela de a-l mânca. Vânătoarea pentru amuzament şi nu pentru hrană este interzisă.
-Sucul de fructe nu se bea când începe să fermenteze. Iar vinul,produs interzis,poate să se transforme în oţet (aliment permis) doar dacă nu e atins de mâna omului.
