De ce unii dintre campionii olimpici îşi muşcă medaliile şi cât aur conţine de fapt o medalie?
Când urmăreşti Jocurile Olimpice e posibil să observi că unii dintre medaliaţi, mai ales cei care au obţinut aurul olimpic, muşcă din medaliile lor în timpul sesiunii foto de după decernarea premiilor. Descoperă de unde provine acest obicei!
Adesea, la cererea fotografilor, campionii olimpici pozează cu medalia între dinţi pentru a oferi o imagine a victoriei, diferită de a aceea în care se rezumă la a zâmbi în timp ce-şi poartă marele premiu. Fără alte recuzite la îndemână, câştigătorii şi-au făcut acest obicei. În caz că te întrebi dacă cineva şi-a ciobit vreodată un dinte făcând acest lucru, răspunsul este afirmativ. În 2010, germanul David Moeller a făcut acest lucru în timp ce muşca din medalia sa de argint. Din fericire, chiar mama lui este stomatolog.
Ce semnifică gestul muşcării medaliei?
Cel mai probabil, obiceiul de a te fotografia în timp ce muşti din medalia obţinută la Jocurile Olimpice a fost o modalitate de a arăta că mesalia este autentică. Majoritatea olimpicilor ştiu însă că medalia lor de aur este formată în mare parte din argint şi cupru. Dacă ar fi din aur, premiile ar costa Comitetul Olimpic Intenaţional aproximativ 17 milioane de dolari.
Cantitatea de aur din medalii e mai mică azi decât în trecut
Premiile acordate la Jocurile Olimpice au variat de-a lungul vremii. Concurenţilor greci antici li se oferea o ramură de măslin dintr-un măslin sălbatic care a crescut la Olimpia şi câteva drahme la întoarcerea acasă. Când primele Jocuri Olimpice moderne organizate de Comitetul Olimpic Internaţional au avut loc în 1896 la Atena, câştigătorii au primit o medalie de argint şi o ramură de măslin, iar al doilea în clasament a primit o medalie de bronz şi o ramură de laur.
La Jocurile de la Paris din 1900, unii sportivi au primit medalii de argint sau de bronz, dar majoritatea au primit cupe sau alte trofee. Medaliile de aur realizate cu adevărat din aur au fost introduse la Jocurile de la St. Louis din 1904. Patru ani mai târziu, la Londra, medaliile au început să fie acordate primilor 3 sportivi care se clasau în ordinea aur-argint-bronz.
La Stockholm, în 1912, a fost ultima dată când s-au acordat medalii de aur reale. În prezent, medaliile sunt aurite cu cel puţin 6 g de aur pur. Dincolo de aceasta, compoziţia specifică a medaliilor şi designul lor sunt lăsate în mare parte comitetului de organizare a oraşului gazdă.
Un campion poate avea o medalie cu doar 1% aur
Pentru Jocurile Olimpice de la Londra, medaliile de aur au conţinut aproximativ 93% argint, 6% cupru şi 1% aur. Medaliile de argint au 92% argint şi 8% cupru. Medaliile de bronz au 97% cupru, 2,5% zinc şi 0,5% staniu.
Medaliile au o valoare care o depăşeşte pe aceea a metalelor preţioase din care sunt făcute. Sunt piese istorice care pot fi vândute la preţuri ridicate. O medalie de aur a echipei americane de hochei, din 1980, a fost scoasă la licitaţie pentru peste 300.000 de dolari în urmă cu câţiva ani, iar o medalie de bronz de la Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 s-a vândut recent pentru doar 3.000 de dolari.
Sportivi greci din Antichitate concurau pentru glorie, nu pentru bani
O poveste din Grecia antică arată care este, de fapt, premiul pe care-l obţin cei care câştigă la Jocurile Olimpice. Herodot a scris despre un grup de dezertori arcadieni care s-au dus în Imperiul Persan în căutare de muncă. Perşii i-au întrebat ce fac grecii, iar arcadienii au explicat că „ţin festivalul olimpic şi urmăresc sporturi, curse de cai”. Perşii au întrebat ce premii sunt oferite concurenţilor, iar arcadienii au explicat că învingătorii primesc „coroane de măslin”.
„Atunci Tigranes, fiul lui Artabanus, un regent persan, a rostit o zicală nobilă”, scrie Herodot. „Când a auzit că premiul nu consta în bani, ci era doar o coroană, nu a putut să tacă, ci a strigat: „Ceruri, Mardonius (un comandant militar persan), ce fel de oameni sunt aceştia împotriva cărora ne-ai opus? Nu se luptă pentru bani, ci pentru gloria realizării!”.
FOTO: Shutterstock
