Poveşti de coşmar din culisele „Vrăjitorul din Oz‟. Abuzuri, zăpadă toxică, machiaj otrăvitor şi inflamabil
Un film atât de iubit ca „Vrăjitorul din Oz‟ a avut parte în etapa de filmare de multe provocări pentru cei care au lucrat la el. Realizat în anul 1939, a fost apreciat atât de copii, cât şi de adulţi. Cu toate acestea, mulţi nu ştiu cât de dificilă a fost producerea acestuia.
Ce face incredibile poveştile din culisele filmului „Vrăjitorul din Oz‟? Combină câteva catastrofe nefericite petrecute pe platouri, cu practicile bizare de filmare şi vei avea o imagine a modului în care a fost creată această peliculă. Dintre toate istorisirile legate de filmări, „Vrăjitorul din Oz‟ are unele dintre cele mai şocante.
Un detaliu de culise este acela că iluminatul studiourilor a produs temperaturi foarte mari. La începutul anilor `30, o nouă tehnică permitea culorilor să pară vii şi saturate. Cu toate acestea, a necesitat şi o iluminare foarte puternică pentru filmare. Configurarea intensă a iluminatului a făcut ca temperaturile din studio să crească extrem de mult şi au existat probleme cu acumularea de dioxid de carbon. Producţia trebuia oprită ocazional, astfel încât studioul să poată fi aerisit. Unii dintre actori purtau costume grele şi se luptau cu căldura incredibilă.
Judy Garland a fost hărţuită şi brutalizată de-a lungul filmărilor
Potrivit unor relatări, filmul a fost atât începutul, cât şi sfârşitul carierei lui Judy Garland. Actorii din acei ani încheiau un contract şi mulţi dintre ei au fost maltrataţi în mod sistemic şi suprasolicitaţi. Actorilor adolescenţi li se dădea adrenalină pentru a-i ţine treji şi barbiturice pentru a-i ajuta să doarmă. Garland n-a făcut excepţie. Lua deja medicamente înainte de a fi angajată pentru „Vrăjitorul din Oz‟, dar a început să le folosească mai des odată ce a ajuns pe platourile de filmare. De asemenea, i s-au administrat pastile dietetice pentru a slăbi.Pe atunci în vârstă de 17 ani, actriţa Judy Garland a fost nevoită să urmeze o dietă strictă şi să poarte un corset dureros pentru a-şi aplatiza sânii pentru a părea o fetiţă de 12 ani
De-a lungul vremii, au apărut declaraţii despre faptul că Garland a fost hărţuită atât de actori ca Munchkin, cât şi de directori de studio. În cartea sa, „Judy and I: My Life with Judy Garland”, soţul ei, Sid Luft, a declarat despre colegii ei: „Îi făceau viaţa un calvar lui Judy pe platourile de filmare, strecurându-şi mâinile pe sub rochia ei. Bărbaţii aveau 40 de ani sau mai mult. Au crezut că pot scăpa‟. În spatele camerelor de luat vederi, directorii de studio o numeau pe Garland „porcuşorul gras cu cozi”.
În timp ce filma o scenă în care Dorothy pălmuieşte Leul laş, Judy Garland a avut o criză de râs şi n-a putut să termine scena fără să izbucnească. Se pare că n-a putut rămâne serioasă în timp ce plesnea un bărbat care purta un costum de leu. Potrivit unor surse, regizorul Victor Fleming i-ar fi dat o palmă pentru a o face să-şi revină.
Vrăjitoarea rea a fost arsă pe platou de două ori şi a scăpat greu de culoarea verde a tenului
În timpul filmării scenei în care vrăjitoarea rea dispare într-un nor de fum, pirotehnica a fost declanşată din greşeală prea devreme şi o trapă a funcţionat defectuos, iar mătura pălăria şi machiajul actriţei Margaret Hamilton au luat foc. A avut arsuri grave pe faţă şi pe mâini. Medicii au trebuit să folosească alcool pentru a-i îndepărta machiajul toxic, ceea ce a fost, de asemenea, extrem de dureros. După ce s-a întors la filmări, i s-a cerut să filmeze o scenă care necesita şi efecte de fum. Ea a refuzat, iar dublura ei, Betty Danko, a înlocuit-o. Danko a suferit o leziune similară în timpul scenei şi, în cele din urmă, a fost şi ea spitalizată.
Pe lângă faptul că era extrem de inflamabil, machiajul verde al vrăjitoarei rele a fost, de asemenea, toxic. Margaret Hamilton l-a înghiţit accidental şi n-a putut mânca zile întregi. Pielea ei a rămas verde, de asemenea, câteva săptămâni la rând, din cauza cuprului din produsele de machiaj.
Hamilton şi Tin Man nu au fost totuşi singurele personaje cu probleme de machiaj. Masca protetică Sperietoare, Ray Bolger, a purtat amprente lăsate pe faţă, care ar fi durat un an.
Omul de tinichea a fost otrăvit de două ori
După ce Ray Bolger a insistat că va face o sperietoare mai bună, rolul Omului de tinichea a fost dat actorului Buddy Ebsen. Cu toate acestea, o reacţie alergică la pudra de aluminiu din machiajul de culoare argintie l-a obligat să fie internat. Aparent, nimeni n-a spus distribuţiei de ce Ebsen a părăsit producţia. Datorită modului în care funcţionau contractele de studio la acea vreme, Jack Haley a fost forţat să joace rolul. Echipa de producţie a schimbat machiajul cu o pastă de aluminiu, dar aceasta i-a provocat o infecţie oculară lui Haley.
A fost folosită zăpadă artificială, toxică
În film, Dorothy, Toto şi Leul laş adorm într-un câmp de maci şi se trezesc acoperiţi de o zăpadă care cade uşor peste ei, ca prin magie. Din păcate, acea frumoasă ninsoare a fost creată folosind azbest. Fibrele de azbest au fost adesea folosite ca zăpadă artificială, de la mijlocul anilor `30 până în anii `50, atât în casele oamenilor ca decor de sărbători, cât şi în filme ca „Vrăjitorul din Oz‟. Peste ani, s-a descoperit cât de periculos este azbestul. A fost mult prea târziu pentru a ajuta actorii expuşi la zăpada cancerigenă.
