Interpretări inedite ale peliculei „O viaţă minunată‟ ce te vor face s-o vezi cu alţi ochi. Ce nu ştiai despre acest film

Printre filmele clasice de Crăciun pe care le revezi aproape în fiecare an se numără pelicula „O viaţă minunată‟ a lui Frank Capra. Este şi unul dintre cele mai bune pelicule ale tuturor timpurilor. Ca orice film de succes a întâmpinat multe dificultăţi până a obţine succesul şi a fost interpretat în multe feluri de cei care l-au îndrăgit.

Când a apărut pentru prima oară acest film de Crăciun, au fost critici care nu l-au apreciat, din contră, şi nici publicul n-a fost prea impresionat. Ani de zile după lansare, a fost considerat o dezamăgire atât de public, cât şi de persoanele care l-au realizat, cu toate că a primit 5 nominalizări la Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor şi cel mai bun actor.

Bazat pe nuvela „Cel mai mare cadou‟, de Philip Van Doren, filmul „O viaţă minunată‟ a avut o metodă curioasă de a ajunge pe marile ecrane. Inspirat de un vis pe care l-a avut, scriitorul a căutat iniţial o editură pentru a-şi publica povestea de 21 de pagini. A fost refuzat de nenumărate ori, aşa că a ales să-şi transforme povestea într-o felicitare de Crăciun trimisă către 200 de rude şi prieteni. Una dintre acestea a ajuns la producătorul David Hempstead, care l-a căutat pe autor şi, în cele din urmă, a contribuit la transformarea ei în filmul pe care-l cunoaştem şi îl iubim astăzi.

Filmul relatează viaţa lui George Bailey (Jimmy Stewart), un om bun, care îşi amână visul de a pleca din micul orăşel Bedford Falls în care s-a născut şi a crescut, pentru a-i ajuta pe locuitorii săraci ai oraşului. El îşi asumă povera neajunsurilor, inclusiv a unora de ordin financiar, până când greutatea acestei poveri îl face să-şi dorească să-şi pună capăt zilelor.

După ce au urmărit în fiecare an „O viaţă minunată‟ , timp de o jumătate de secol, cinefilii au descoperit ce se întâmplă cu adevărat în poveste, iar unii dintre ei au găsit nişte interpretări incredibile ale acestei pelicule.

Iubirea lui Mary pentru George i-a provocat acestuia necazurile din timpul marii crize economice

Într-una dintre scenele esenţiale ale filmului „O viaţă minunată‟, Mary (Donna Reed) şi George aruncă cu pietre în „Casa Granville”, abandonată de mult timp abandonată şi-şi pun dorinţe. George visează să vadă lumea, dar Mary îşi păstrează dorinţa secretă, dezvăluindu-i mai târziu că şi-a dorit ca ei să se căsătorească. Aşadar, visul lui Mary se împlineşte, dar motivul pentru care George nu pleacă din Bedford Falls este că îşi cheltuie banii în timpul lunii de miere în cel mai nepotrivit moment, marea criză economică dintre anii 1929-1933. Prin urmare, se poate spune că dorinţa lui Mary i-a creat probleme financiare lui George.

Unii cinefili cred că autorul poveştii o învinovăţeşte pe Mary pentru dorinţa ei care generează toate problemele din viaţa lui George. De altfel, imediat după scena dorinţei, George află că tatăl lui a suferit un accident vascular cerebral fatal, eveniment care ajunge să-l ţină în oraş şi-l opreşte să plece la facultate. Dorinţa lui George de a vedea lumea nu se împlineşte, dar aceea ascunsă a lui Mary îl ucide pe tatăl lui, îi provoacă blocajul financiar din 1929, dar îi şi trimite un înger pentru a-l împiedica să se sinucidă, astfel încât să nu poată scăpa niciodată de Bedford Falls. Mary chiar ajută la strângerea celor 8.000 de dolari la sfârşitul filmului care îl salvează pe George de la închisoarea aflată departe de oraşul său natal, de ea şi de copii.

Finalul „fericit‟ al filmului este de fapt tragic

Ultima scenă din filmul „O viaţă minunată‟ este memorabilă. George îşi dă seama cât de frumoasă este viaţa lui, oamenii din oraş se reunesc într-un gest de prietenie, iar o fetiţă adorabilă spune o poveste despre îngeri. Privit din alt punct de vedere, acest final este deprimant. Tot ce şi-a dorit George a fost să părăsească Bedford Falls, dar nu a reuşit. Sunt detalii care demonstrează că finalul pe care toată lumea crede că este fericit este de fapt profund tragic: expresia de pe chipul lui George, cadoul primit de la fratele lui care a plecat din oraş şi a devenit un erou de război. Nu a reuşit în niciun chip să părăsească închisoarea existenţei sale din acel oraş mic.

George este blocat în purgatoriu după ce s-a sinucis

Dintre toate interpretările acestui film, uimeşte cel mai mult aceea care arată că George s-ar putea să se fi sinucis, sărind de pe pod, fără ca nimeni să-l fi salvat, şi să se afle într-un purgatoriu. George vede o lume care a existat fără el, ceea ce îl înspăimântă. Atunci când se întoarce în „lumea reală‟, crede că a primit o a doua şansă de fericire, dar sufletul său este, de fapt, pedepsit pentru sinucidere, blocat să rămână în micul lui oraş şi să retrăiască evenimentele din preajma morţii sale chiar prin faptul că revedem filmul în fiecare an.

Detalii mai puţin cunoscute despre filmul „O viaţă minunată‟

Puţini ştiu că sărutul din incinta băncii a fost spontan şi n-a existat în scenariu. Adesea, cele mai bune momente de film se întâmplă în mod natural. Se întâmplă ceva neplanificat, care n-a fost scris în scenariu şi devine o scenă memorabilă. În timpul scenei în care banca ameninţă să închidă afacerea familiei lui George, chiar în ziua nunţii acestuia cu Mary, o femeie face un împrumut modest de 17 dolari. Bucuros, George Bailey o sărută în mod spontan şi se vede clar surprinderea de pe chipul actriţei Ellen Corby, care joacă rolul acelei femei.

Un alt aspect mai puţin cunoscut este acela că filmul a devenit un clasic de Crăciun din cauza unei pierderi temporare a drepturilor de autor. Se pare că, din cauza unei erori, proprietarul drepturilor de autor asupra lui a fost împiedicat să le reînnoiască în anul 1974, ceea ce a făcut ca pelicula să devină un bun public şi să fie rulată pe toată perioada Sărbătorilor. Pe măsură ce prezenţa sa la posturile de televiziune a devenit nelipsită în preajma Crăciunului, a crescut şi audienţa, ceea ce a făcut ca filmul să devină un clasic.

Chiar şi pentru regizorul peliculei, Frank Capra, acesta este unul dintre filmele preferate, după cum a susţinut chiar el când a povestit că îl vede în fiecare an, de Crăciun, împreună cu familia lui, o tradiţie pe care o continuă cinefili de pretutindeni.

FOTO: Shutterstock