Dumnezeu îi ascultă pe credincioşi

Am fost singură la părinţi timp de 14 ani şi în toată acea perioadă mi-am dorit o soră sau un frate.

Odată, un prieten al tatei ne-a invitat în Bucovina, înainte de Paşte. Noi suntem romano-ca­tolici, dar noaptea de Înviere am petrecut-o în curtea mănăstirii din Rădăuţi.

Toată noaptea m-am rugat şi eram convinsă că acolo, în acel loc sfânt, rugăminţile îmi vor fi ascultate. În cele două zile după Paşte am vizitat toate mănăstirile din împrejurimi.

Nu cunoşteam bine obiceiurile ortodoxe, dar cred că nici n-a contat. Peste tot, m-am rugat lui Dumnezeu pentru ce-mi doream mai mult: o surioară.

Am venit acasă şi luna următoare părinţii mi‑au spus că familia noastră va fi mai mare.

Am izbucnit în lacrimi de fericire şi ştiam că la mănăstirile din Bucovina rugăciunile mi-au fost ascultate.

Au urmat nouă luni de teamă şi de fericire. Am avut emoţii pentru mama şi pentru surioara mea.

I-am promis mamei că o să particip şi eu la naştere. În ziua de 15 ianuarie 2005, m-a trezit să mergem la spital.

Eram tare fericită, emoţionată şi-mi era frică să nu păţească mama mea ceva. Până la urmă, n-am avut curaj să plec la spital.

Am rămas acasă şi m-am rugat. La ora 4.45, am aflat că surioara mea s-a născut şi că este sănătoasă.

Acum are 13 ani, este foarte frumoasă, cea mai răsfăţată şi mai iubită surioară.