Felicia Filip, despre viaţa personală şi dietă!

Felicia Filip, una dintre cele mai valoroase reprezentante ale României pe plan internaţional, soprană de renume şi imagine a culturii contemporane, a acceptat să ofere un interviu exclusiv pentru cititoarele noaste.

Ea a vorbit despre cariera sa,amintirile cele mai plăcute pe care le-a strâns de-a lungul anilor,despre viaţa personală şi armonia pe care o are în cuplu,dar şi despre felul în care reuşeşte mereu,cu brio,să fie la înălţime pe scena muzicii naţionale şi internaţionale.Click pentru Femei:Cum se împarte Felicia Filip între viaţă de artist şi cea de soţie?Felicia Filip:Şansa face ca şi soţul meu să fie tot un artist de operă aşa încât viaţa noastră particulară se împleteşte cu cea profesională.Mai mult decât atât,domeniile noastre sunt complementare,eu fiind artista din lumina reflectoarelor iar el regizorul,demiurgul din penumbra sălii. Astfel ne completam reciproc. Cât de importantă este armonia în viaţa personală? Aici va pot răspunde în deplină cunoştinţă de cauza întrucât Dumnezeu a vrut să ne întâlnim,suflete pereche. Cum am spus,amândoi suntem artişti,avem aspiraţii comune,gusturi comune,de multe ori opinii asemănătoare asupra a tot ce ne înconjoară.În plus,bucuriile ni le dublăm iar trecătoarele tristeţi le înjumătăţim. Aşa încât armonia ce domină viaţa noastra personală se răsfrânge,cred,şi asupra echilibrului profesional. V-au afectat vreodată cariera eventualele "turbulenţe" în familie? După cum reiese din răspunsul la întrebarea anterioară nu pot spune că există "turbulenţe" în familie decât în măsura în care apare vreo problemă medicală care ne îngrijorează reciproc. După cum vedeţi suntem foarte neinteresanti din punctul de vedere al unor apariţii publice mondene ce reţin,efemer,atenţia unei anumite categorii de cititori sau telespectatori. În copilărie,visaţi să ajungeţi precum o cântăreaţă anume? Aveaţi un model? Eu copilăria şi adolescenţa mi le-am petrecut studiind vioara până la finele liceului de muzică. Ascultam însă cu interes cântăreţi de toate genurile fiind convinsă că vocea umană este cel mai frumos instrument. Aşa încât atunci când mi-am descoperit talentul vocal eram o iubitoare a operei,a operetei,a muzicii de cameră. Trecerea de la vioară la canto a fost atât de bruscă încât m-am trezit într-o altă lume pe care parcă o aşteptam dintotdeauna. Este o dovadă că lumea basmelor nu a pierit. Sunteţi superstiţioasă? Aveţi tabieturi înainte de spectacol? Sunt un om credincios,în consecinţă nu am superstiţii. Am în schimb tabieturi în ziua de spectacol sau de concert. Vorbesc foarte puţin,rămân în lumea mea,adică în lumea muzicii şi a personajului pe care urmează să îl interpretez.Îmi recapitulez în minte momentele importante din spectacolul sau concertul respectiv. Soţul meu cunoaşte acest ritual şi îmi respectă intimitatea.Există şi un tabiet de după spectacol cu discuţiile de analiză a ceea ce a fost bun dar şi a ceea ce ar mai putea fi îmbunătăţit. Şi astfel seara se prelungeşte,nu o dată,până în zori!   

În multe privinţe publicul român este un public avizat,cald,generos în aplauze. Dar fiecare regiune a globului îşi are publicul sau specific,mai reţinut sau mai exuberant,mai analitic sau mai intuitiv. Cu timpul înveţi aceste caracteristici încercând să intri pe aceeaşi undă cu el. Gândiţi-va că am cântat în zeci şi zeci de ţări de pe patru continente. De fiecare dată s-a creat,mai devreme sau mai târziu,o punte de legătură între scenă şi sală,ceea ce a dus la succes. Peste tot publicul este minunat,depinde cum ştii să ajungi la sufletul lui.

Sunt un om sănătos,atât fizic,cât şi mental. Exersez zilnic sau,cum glumeşte Cristian,soţul meu,fac vocalize 365 de zile pe an în afară anilor bisecţi...! În plus,de câteva ori pe an mă întâlnesc cu profesoară mea,Georgeta Stoleriu,şi studiez ca o elevă conştiincioasă aflată la început de carieră.

Mă preocupă cercetările medicale în domeniul alimentaţiei şi încerc,pe cât posibil,să respect recomandările nutriţioniştilor. Atenţie,am spus pe cât posibil!!

Singură constantă zilnică este mâncatul îngheţatei. Cât mai dietetică,dar ÎNGHEŢATĂ!

Nu,nu am fost pusă într-o astfel de situaţie niciodată şi nici nu prea cred că ar fi posibil în profesia mea. E greu ca un tenor să încerce să ia locul unei soprane...

Nu sunt nici o feministă acerbă şi cred cu hotărâre în primatul valorilor.

Nu,românii sunt un popor cu tradiţie culturală,deci şi în privinţă lucrurilor "fine". Este de datoria noastră să cultivăm dragostea pentru frumos,pentru subtil,pentru fineţe. Muzica de calitate este în acest sens un vehicul important.

Artistă Felicia Filip este în primul rând femeie cu toate atributele acesteia. Altfel nu ar putea fi artista Felicia Filip. Sunt momente când artistă îşi are exigenţele ei la care femeia trebuie să se supună.

În general însă se împăca bine şi se sprijină una pe cealaltă. Iar când ambele ar dori un moment de alint,Cristian este responsabil cu ducerea la îndeplinire.

Nu am considerat niciodată un sacrificiu renunţarea la o plăcere de moment în favoarea exigenţei profesionale. Studiez cu bucurie,bucurie depăşită doar de momenul apariţiei pe scenă. Aici se poate vorbi de fericire în deplinul înţeles al cuvântului. Un spectacol reuşit îţi provoacă o euforie pe care ai dori să o trăiască toţi oamenii Pământului.

Cântăm Traviata,în regia lui Cristian,la Operă Naţională din Bucureşti chiar de ziua mea. La finalul spectacolului publicul a aplaudat multe minute. În fine,plec spre cabină când,aud de după cortină toată sală cântând "Mulţi ani trăiască!".

La început am crezut că mi se pare dar apoi,ieşind în faţa cortinei am fost copleşită de vălul iubire care se revarsă spre mine. Astfel de momente rămân întipărite în minte şi în suflet pentru toată viaţa!

Doresc să abordez roluri cărora le-a venit vremea,roluri ce pot fi cântate numai la o anumita vărstă după câştigarea unei experienţe. Sunt roluri complexe,solicitante dar cu atat mai atractive.

Voi pleca in curand la Milano pentru manifestarile prilejuite de Ziua Nationala şi multe alte concerte în mari oraşe ale ţării dar şi ale Europei. Agenda îmi este foarte încărcată,fapt care îmi produce o mare bucurie.

Se poate pierde o casă,o maşina,un cont în banca. Dar o amintire,un sentiment de iubire,o primă ninsoare,o carte citită,un spectacol vizionat,rămân ale noastre nealterate de factori externi sau de trecerea anilor. Să ne păstrăm această avere cu orice preţ.