FOTO Liz Taylor şi Richard Burton, iubire dincolo de timp: „I-am cumpărat lui Liz un avion. Nu i-a displăcut“
La Hollywood, cuplurile şi mariajele se formează şi se destramă de la o zi la alta şi puţine iubiri rezistă probei timpului. Povestea de dragoste dintre Liz Taylor şi Richard Burton continuă să fascineze şi astăzi, chiar dacă niciunul dintre ei nu mai e în viaţă.
Cea mai frumoasă femeie din lume, aşa cum a fost numită Eliabeth Taylor ,şi actorul Richard Burton au avut o relaţie pasională, dar furtunoasă, care a durat în total 15 ani. Cadouri extravagante, certuri teribile şi împăcări, mult alcool, petreceri, filmări. Au avut două mariaje şi, chiar dacă, într-un final, nu au rămas împreună, amândoi au recunoscut că au fost cea mai mare iubire a celuilalt.
Despre toate acestea, despre viaţa de zi cu zi, dar şi despre evenimentele şi celebrităţile vremii, Richard burton a scris ani la rând în jurnalul său, care a fost publicat abia după ce ambii actori au încetat din viaţă.
Povestea de iubire a început în 1962, pe platourile de filmare ale peliculei „Cleopatra“, în care cei doi erau nprotagonişti. Ambii erau căsătoriţi la acea vreme, iar adulterul lor a provocat un scandal Vaticanul, care a considerat relaţi lor „vagabondaj erotic“. Primul mariaj a durat între 1964 şi 1974, iar al doilea între 1975 şi 1976.
Unele dintre cele mai intime momente ale lor – de la mici scene domestice la mari căderi aproape imposibil de suportat – au fost scrise chiar de Richard Burton în jurnalul său.
4 Ianuarie 1965, Berna Am mers la Consulatul din Berna (Elveţia) pentru a obţine permisul de şedere. E (Elizabeth) nu a putut veni. A dat aseară cu capul de uşa deschisă de la dulap şi acum e mama şi tatăl ochilor învineţiţi. Nimeni nu ar crede că nu am pocnit-o eu, ţinând cont de reputaţia mea.
24 septembrie 1966, Italia
Suntem în Torvaianica (în apropiere de Roma – n.r.). Ea găteşte, eu fac curat. Face hot dogs, hamburgeri, omletă şi supă. Eu fac salata şi fac curat. În afară de oamenii care se înghesuie uneori la autografe, nu ne prea deranjează lumea.
24 mai 1967, Portofino
E (Elizabeth) e nervoasă pentru că scriu despre ea în jurnal. E o fată drăguţă, grăsuţă, care urăşte bărcile şi iubeşte avioanele, are ochii ca murele şi nu are simţul umorului. Este ruşinoasă, pedantă şi dureros de conştiincioasă.
30 iulie 1967, Taormina
E a slăbit, iar eu nu mă pot abţine să n-o ating. De fapt, nu a slăbit, dar a fost la masaj şi greutatea i-a fost redistribuită. În momentul acesta, e una dintre cele mai atrăgătoare fete pe care le cunosc. Cea mai atrăgătoare.
30 septembrie 1967, Paris
Am făcut ceva scandalos. I-am cumpărat lui Elizabeth avionul cu care am zburat ieri. A costat 960.000 de dolari. Nu i-a displăcut.
28 iulie 1967
Sunt în avion cu Peter O’Toole şi am început să bem. Mă întreabă câte nominalizări la Oscar am, iar eu îi răspund foarte sincer: cinci. El ridică patru degete, spunându-mi că atâtea are. Ştiu că are doar două. Chiar ne crede idioţi?
28 mai 1969
Marlon (Brando) trebuie să înveţe să vorbească. Dumnezeu ştie de câte ori am fost martor atunci când şi-a ratat prestaţia pe scenă pentru că nu poate să articuleze cuvintele. Ar fi trebuit să se nască acum două generaţii şi să joace în filme mute.
20 octombrie 1969
Trebuie să ne întâlnim cu prinţesa Margaret diseară. Este atât de plictisitoare, e atât de inconfortabil să fii în preajma ei.
17 decembrie 1969
Prinţul Rainier (al Principatului Monaco – n.r.) şi prinţesa Grace vin la cină astăzi, iar Rainier va aduce fie un tigru, fie o panteră drept cadou pentru E. Asta ne mai lipsea! (Mai târziu). „Cât de mare creşte o panteră?“, îl întreb pe Rainier. „Cam atâta“, răspunde el cu un gest care indică ceva cosmic. Îmi vine să-l pocnesc, dar îmi dau seama că ar fi nepoliticos. Are o expresie arogantă pe faţă, ca şi cum interlocutorul lui ar fi terifiat când stă de vorbă cu el. Îl iubesc pe prinţ, o iubesc pe soţia lui, iubesc Monaco, dar dacă de fiecare dată când venim aici ni se oferă un leu sau o panteră, prefer să stau acasă şi să scriu cărţi proaste.
6 octombrie 1966
M-am îmbătat şi m-am dus acasă să mă culc pe la 09.30. Chiar m-am umplut cu băutură, dar ce poţi să faci când toţi din jurul tău beau? Şi nu mă refer doar la E.
18 octombrie 1966, Italia
Am băut sambuca (un lichior italian – n.r.) şi ne-am spus lucruri urâte. Doamne, cât urăsc zilele ca aceasta. Păziţi-vă de sambuca! Scoate cele mai urâte lucruri din om.
O să mor din cauza băuturii şi a machiajului. Ieri am băut trei sticle de vodcă toată ziua. Nu e o idee bună să beau atât. O să ratez nunţile tuturor copiilor mei.
16 august 1971, pe iahtul Kalizma, în Ischia
E stă în faţa mea şi îşi ia „micul dejun“: vodcă cu suc de portocale. Un obicei pe care l-a luat de la mine.
29 octombrie 1968
Mi s-a oferit un milion de dolari pentru însemnările dintr-o singură lună din acest jurnal. Cineva e nebun. Şi nu e vorba de mine.
FOTO Profimedia
