Istoria prinde viaţă în mâinile ei
Daniela Gheară confecţionează rochii de domniţe din epoca medievală, tunici romane, iţari şi cămăşi dacice, pentru sosii ale unor personaje din diverse epoci istorice. Ce presupune o astfel de meserie neobişnuită, citeşte mai jos!
Profesia Danielei este aceea de restaurator de ceramică, sticlă şi porţelan la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) din Deva. Pasiunea ei pentru istorie, îmbinată cu cea pentru design vestimentar, a motivat-o să aleagă o profesie inedită: aceea de creatoare de costume de epocă pentru evenimente tematice. Unele veşminte sunt purtate chiar de colegii săi, angajaţi ai muzeului.
„Am considerat că astfel vom da culoare evenimentelor, iar publicul va recepta pozitiv ideea noastră“,spune Daniela.
Combinaţii făurite cu suflet
Printre creaţiile Danielei se numără şi o copie a costumului cu care se mândrea regina Cleopatra, pe care o sosie a acesteia a şi purtat-o cu ocazia evenimentului Noaptea Albă a Muzeelor. Tot ea a confecţionat şi veşmintele romane expuse la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Munca de designer implică atenţie pentru cele mai mici detalii şi, din acest punct de vedere, Daniela Gheară a împrumutat rigoarea din profesia ei de bază. Pentru hainele pe care le concepe şi le confecţionează singură la maşina de cusut, foloseşte, pe cât posibil, materialele originale.
Fiindcă n-a găsit pânză de in pentru cămăşile şi iţarii dacilor şi nici catifea cu fir auriu pentru rochiile de domniţe, a căutat şi a comandat aceste materiale din ţara vecină, Ungaria. Pasiunea pentru croitorie este veche:
„Am avut o înclinaţie spre vestimentaţie şi croitorie din perioada liceului. Îmi confecţionam singură aproape toate hainele. Pentru că nu ştiam să lucrez la maşina de cusut, multe dintre ele le-am făcut de mână“,povesteşte ea.
Are în palmares zeci de creaţii
Din anul 2007, când a realizat prima togă romană, şi până acum, a croit multe costume. Veşmintele domniţelor sunt cele mai migăloase. Crearea pliurilor şi aplicarea dantelei şi a firelor aurii necesită trei sau patru zile de muncă. Apoi, materialul trebuie chibzuit corespunzător, pentru că o astfel de croială presupune folosirea a cinci metri de material. La iţarii şi cămăşile dacilor este mai puţin de muncă. La fel şi la tunica sau la toga romană, care au o croială simplă. Toga (mantia fără mâneci), purtată peste tunică şi înfăşurată pe corp pornind de la umărul stâng ,pentru a lăsa descoperit braţul şi umărul drept, este o bucată de stofă albă, tăiată în formă de semicerc.
Restaurează şi obiecte vechi de mii de ani
Chiar dacă a trecut ceva timp de când practică această meserie, Daniela este la fel de pasionată de munca de restaurator. A readus la forma lor iniţială, din cioburi, fragmente şi din bucăţi fărâmiţate, zeci de obiecte de ceramică, sticlă şi porţelan. Unele dintre acestea au valoare de patrimoniu, vechi de mii de ani, şi de fiecare dată când le ţine în mâini, are sentimentul că atinge un fragment de istorie.
„În munca de restaurare, faci apel la cunoştinţe de istorie, de chimie, de sculptură sau de pictură. De cele mai multe ori, obiectele restaurate sunt acoperite de depuneri de săruri, iar procesul de îndepărtare a lor este dificil. Este nevoie de foarte multă răbdare şi fineţe. Apoi, un restaurator trebuie să redea obiectul original. Nu are voie să intervină şi să modifice forma lui. De multe ori, în munca mea, mă consult cu fiica mea, de profesie arhitect“,spune
Daniela.
