Iubirea la distanţă. Împreună, şi totuşi separaţi
Se spune că ochii care nu se văd se uită. Însă, protagonoştii poveştilor de mai jos ne-au demonstrat că nici distanţa dintre oraşe, şi nici de graniţele dintre ţări nu pot să stea în calea dragostei.
Carmen şi Alexandru Stafie,Bernburg,Germania
Încrederea reciprocă a stat la baza relaţiei dintre Carmen şi Alexandru. S-au cunoscut pe băncile liceului,apoi şi-au dat seama că ceea ce simţeau unul pentru altul depăşea sentimentele de prietenie. Plecarea la facultate a fost momentul în care au realizat că au aşteptări diferite. Carmen a optat pentru o facultate la Iaşi,în timp ce Alexandru a fost atras de mirajului capitalei. „Ceea ce a contat la noi a fost faptul că nici unul nu a renunţat la ce şi-a dorit,doar pentru a nu locui la distanţă. Relaţia nu s-a schimbat,întrucat noi am avut mereu încredere unul în altul. Niciodată nu ne-am verificat reciproc sau controlat. Dacă ieşeam cu colegii,îi spuneam pur şi simplu asta. Alexandru nu mă suna să mă întrebe unde sunt sau când merg acasă“,spune Carmen. Deşi distanţa dintre ei era mare,au făcut amândoi eforturi ca să se vadă cât mai des şi vorbeau la telefon de minim trei ori pe zi. După 6 ani,a urmat o nouă provocare pentru dragostea lor,Carmen alegând să-şi profeseze meseria departe de ţară. Dovada că relaţia lor a rezistat în ciuda distanţei este faptul că anul trecut au decis să se căsătorească.„Eu i-am zis lui Sandu ce-mi doresc,nu i-am cerut voie să plec,dar nici nu l-am obligat să demisioneze ca să vină cu mine. A fost alegerea lui de a se muta,dar dacă nu ar fi făcut asta,nu i-aş fi reproşat“ încheie ea.
Delia şi Cristian S,Bacău
Lipsa unui loc de muncă l-a determinat pe Cristian să-şi încerce norocul peste hotare. Nu a fost o decizie uşoară,mai ales că lăsa acasă o soţie şi o fetiţă,însă dorinţa să le ofere tot ce au nevoie l-a convins că efortul merită. „Din anul 2008,soţul meu e plecat în străinătate. Dacă la început plecarea era stabilită pentru un singur an,timpul a trecut şi deja sunt aproape 6 ani de când suntem împreună,dar totuşi separaţi. Chiar dacă reuşeşte să vină acasă de cel mult două ori pe an,eu cu fetiţa stăm în ţară,iar el în străinătate.“ povesteşte Delia. Nu există zi în care cei doi să nu vorbească,iar internetul îi ajută să-şi aline dorul unul de altul şi face ca despărţirea să fie mai uşor de suportat „Ne spunem unul altuia ce am făcut peste zi,ce a făcut fata la şcoala,chiar şi ceea ce pregătim de mâncare. Nu e deloc uşor să menţii o relaţie la distanţă,însă viaţă te învaţă cum să rezolvi lucrurile,cum să iubeşti la fel de mult şi să ai grijă ca o familie să fie familie până la capăt. Pe noi distanţa nu ne-a afectat şi mai mult,ci ne-a unit“ încheie Delia.
Citeşte şi:
Cum păstrezi o relaţie la distanţă
Tatiana şi Iulian Gabor,Iugani,jud Iaşi
Povestea Tatianei şi a soţului ei este aceeaşi ca a altor mii de familii din România,care sunt nevoite să locuiască separate din cauză că unul dintre parteneri îşi câştigă traiul departe de ţară. La început au plecat împreună în străinătate,iar din banii câştigaţi şi-au ridicat o casă frumoasă. Odată cu sosirea pe lume a primului copil,Tatiana a decis că e mai bine să rămână în România. „Nu a fost uşor,deoarece erau obişnuiţi să fie împreună,însă distanţa te face să-l preţuieşti mai mult pe cel de lângă tine. De abia după ce a plecat,am realizat cât de greu e,deoarece pe soţ nu-l înlocuieşte nimeni,nici famili,nici prietenii,“ susţine Tatiana. Secretul relaţiei lor? „Noi vorbim foarte mult la telefon. Bineînţeles că mai există şi mici neînţelegeri,dar dacă este dialog,orice problemă se poate rezolva. Pentru noi cea mai importantă este familia,aşa că depunem toate eforturile ca relaţia să meargă“,mi-a zis ea.