Iuliana Marciuc – „Am învăţat să iau lucrurile mai uşor, să nu mai fiu uneori aşa de încrâncenată“
Este lecţia pe care a primit-o de la David, fiul său şi al lui Adrian Enache, un adolescent frumos clădit, şi la trup, şi la suflet, dar şi în maniere, ale cărui preocupări îl apropie (cum altfel?!) de zona artistică şi de largă expunere a părinţilor săi. Despre relaţia mamă-fiu, dar şi despre parcursul Iulianei Marciuc, a cărei imagine se confundă cu istoria TVR-ului de după Revoluţie, în cele ce urmează.
Eşti una dintre cele mai cunoscute figuri ale TVR-ului de la Revoluţie încoace. Cu ce te-a fidelizat atât de tare, încât nu ai fost tentată să pleci la vreo televiziune privată?
„Televiziunea Română este prima televiziune din viaţa ta“ era un slogan al anilor ’90. Mi se potriveşte perfect. Tinereţea mea se leagă de profesioniştii de aici, de atmosfera teribilă pe care am întâlnit-o şi care, din păcate, nu a mai fost egalată. Am fost mulţi ani ca o familie, aici am crescut şi m-am dezvoltat profesional. Am multe amintiri frumoase.
Cât de greu e să faci performanţă acum în televiziune, având în vedere multitudinea de canale apărute?
Performanţa nu are legătură cu multitudinea de canale, ci cu locul unde sunt profesionişti dedicaţi, iar concurenţa naşte progresul.
Cât de provocator este să ai un nou sezon „Destine ca-n filme“ produs, iată, tot în pandemie?
Mă bucur mult că brandul „Destine ca-n filme“ este de şapte ani în topul audienţelor canalelor SRTV. Şi anul trecut în pandemie am făcut eforturi să-l producem, cu atât mai mult cu cât această grea perioadă pentru toţi a schimbat clar destine. Nu a fost uşor cu filmări în condiţiile restricţiilor, am pierdut unele poveşti pentru că nu ne-am putut deplasa în zonele roşii, dar în final am continuat să fim pe post, iar asta a adus un plus de valoare proiectului.
Şi tu ai un destin demn de un film. Dacă ar fi să scrii povestea ta, ce titlu i-ai pune?
Acum îmi dau seama ce greu este pentru eroii mei, când îi rog să dea ei singuri titlul filmului lor. Aş spune: „Incredibil, dar adevărat“ sau „Înainte de orice, Iubirea“.
David a crescut văzându-vă pe tine şi pe tatăl lui, Adrian Enache, la TV. Cât de mult l-a influenţat celebritatea ta şi a tatălui său?
Nu a crescut văzându-ne la TV, pentru că am fost mereu în preajma lui şi ne-am făcut amândoi timp pentru el, ceea ce cred că este esenţial. Nu ştiu cât l-a influenţat celebritatea noastră, oricum l-am învăţat să fie modest şi să-i respecte pe cei din jur.
La aproape 16 ani, e genul mămos sau independent?
David e de mic foarte independent, l-am responsabilizat şi i-am dat libertate, aşa cum şi părinţii mei au făcut cu mine, dar sunt mereu, discret, în spatele lui.
Ştiu că are o mare pasiune pentru cai şi pentru sport, în general. Ar putea să meargă pe direcţia asta sau crezi că va alege actoria, după ce a făcut acele cursuri la studiourile Buftea?
David face de cinci ani cursurile Şcolii de film şi televiziune de la Academia Buftea. Nu ştie încă dacă vrea să devină actor sau regizor, dar sigur, cu ajutorul acestor cursuri, se dezvoltă frumos. Şi sporturile contribuie la asta, squash, fotbal şi călărie.
Care sunt punctele nevralgice între o mamă şi un fiu adolescent?
Aş vrea să fie mai... povestitor – aici nu seamănă cu mine deloc. În rest, sunt „mereu de partea lui“, că aşa am învăţat din cartea Mirelei Retegan. (zâmbeşte)
Citeşte şi: Iuliana Marciuc: „De când a venit fiul meu pe lume, nu prea mai plâng“
În ce puncte privitoare la David tu şi Adrian nu prea faceţi echipă?
Facem echipă întotdeauna, îl înconjurăm cu iubire şi empatie, iar el este un adolescent echilibrat.
Cât de apropiat este David acum de sora lui mai mare, Diana?
Diferenţa de vârstă între ei este mare şi de aceea au preocupări total diferite. Dar sunt fraţi şi sigur se sprijină şi se ajută.
Ce ai de corectat şi ce de încurajat la fiul tău?
Îmi place să cred că sunt emoţional aproape de el, dar l-aş vrea, în preajma noastră, mai vorbăreţ puţin. Aşa cum este între prietenii lui.
Dar tu ce ai de învăţat de la el?
Am învăţat să iau lucrurile mai uşor, să nu mai fiu uneori aşa de încrâncenată.
La final de august, va fi ziua ta. Pentru ce vis încă neîmplinit ai vrea să-ţi pui o dorinţă?
Sunt o norocoasă, am o familie iubitoare şi sănătoasă şi o profesie pe care o fac cu mult drag, înconjurată de oameni minunaţi, iar pentru asta sunt recunoscătoare şi mulţumesc în fiecare zi. Ce mi-aş putea dori mai mult?!
FOTO: Arhiva personală
