La o cafea cu... Monica Davidescu: Cum a contribuit copilăria la ţară la formarea ta ca persoană?

Încă de mică am învăţat ceva esenţial pentru omul matur: asumarea responsabilităţii pentru faptele tale şi pentru cei neajutoraţi din jurul tău.

Acum,viaţa la ţară,chiar şi pentru cei mai săraci,înseamnă totuşi energie electrică şi televizor.

În copilăria mea,televizorul era,,pe furate“. Seara aveam voie 10 minute la desene animate,la fel şi duminica după-amiază,dacă aveam temele şi treburile făcute. Seara de marţi,în care eu împreună cu sora mai mare,apoi,când a crescut,şi cu cea mică,ne furişam din pat când adormea bunica,era cea mai palpitantă. Mergeam în camera „bună“ cu televizor,dar neîncălzită,şi stăteam cu păturile pe noi cu sufletul la gură să nu se trezească bunica şi savuram emisiunea de teatru TV.Bunica este figura maternă care mi-a îndreptat primii paşi în viaţă cu toate bucuriile şi necazurile ei. Ne-a învăţat pe toate trei cum să coasem,cum să croşetăm,ne-a dat sarcini clare în gospodărie pe care trebuia să le îndeplinim,altfel nu primeam cartea să citim sau,şi mai rău,nu aveam voie să ne facem temele. Spun „nu primeam cartea“,pentru că eu şi sora mai mare,Mirela,citeam deodată aceleaşi opere,fiecare la pagina ei. Şi cartea era plină de aventuri... şi avea atât de mult parfum şi atâta savoare,mai ales când o citeam pe fugă sau pe furate!În curte,în grădină şi în casă era întotdeauna ceva de făcut. Toate treburile ne implicau. Gătitul mesei,pentru că bunica ne punea pe fiecare să tăiem sau să aducem ceva,să spălăm,strânsul mesei,spălatul vaselor,măturatul casei erau lucruri obligatorii la prânz sau la cină. Primăvara eram ocupate cu săpat,curăţat grădina,pus seminţe în pământ. Vara ajutam la adunatul fânului,îngrijirea recoltei. Toamna munceam la strânsul recoltei,adunat de prune,mere şi fructe de pădure,iar iarna era sezonul tăiatului de lemne. Îngrijirea animalelor era în schimb o ocupaţie permanentă (vacă,viţel,oi,căţei,pisici,multe găini).Nu mă pot opri când mă,,inundă“ amintirile despre copilărie. Acolo mi-am luat viaţa în piept şi am învăţat că dacă încep ceva trebuie să duc la bun sfârşit,ca proiectul să iasă bine,în primul rând pentru cei din jurul meu. Am avut o copilărie frumoasă,curată,simplă şi cu multe responsabilităţi.

Monica Davidescu este una dintre cele mai talentate actriţe din România,fiind o prezenţă constantă pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.