Lisette Verea – frumusețe, libertate și talent pe scena Bucureștiului interbelic și la Hollywood
Într-o epocă în care Bucureștiul vibra sub lumina felinarelor și parfumul cabaretelor, Lisette Verea a fost mai mult decât o simplă prezență scenică, a fost o adevărată revelație artistică.
Cu o frumusețe clasică și o voce care electriza publicul, Lisette și-a trăit tinerețea pe fundalul unei capitale efervescente, în anii ‘30, când cultura românească atingea culmi rare.
Bucureștiul interbelic – scena pe care a strălucit
Perioada interbelică a fost pentru România un timp al experimentelor artistice, al curajului în teatru, film și muzică. Lisette a crescut în acest mediu și a devenit rapid parte din el. A debutat în teatre celebre ale vremii – Alhambra și Teatrul de Comedie – unde stilul ei a fost influențat de libertatea și nonconformismul scenei vremii.
A jucat în comedii muzicale și spectacole de varietăți care atrăgeau un public sofisticat și dornic de evadare. Printre titlurile care i-au adus faima se numără: „Dragoste pe note”, „Cărăbușul în splendoare”, „Bucureștiul cântă, Bucureștiul râde”, și faimoasa piesă muzicală „Ionel, Ionelule”, pe care a interpretat-o cu grație și care a rămas în memoria colectivă drept una dintre cele mai cunoscute melodii ale epocii.
A jucat și în primul film sonor românesc – „Trenul fantomă” (1933), un thriller regizat de Jean Mihail, în care și-a demonstrat și talentul cinematografic.
A ales independența în loc să se conformeze
Născută la 27 august 1914 la București, Lisette provenea dintr-o familie înstărită. Dar, spre deosebire de multe fete ale vremii care urmau drumul așteptat – căsătorie timpurie sau studii „potrivite” –, ea a ales o cale proprie.
A renunțat la școală nu din nevoie, ci din dorința profundă de a fi independentă și de a se întreține singură. A lucrat ca vânzătoare într-un magazin de lux de pe Calea Victoriei, iar mai apoi a pășit firesc spre lumea scenei. A iubit libertatea mai presus de orice – iar cariera artistică i-a oferit exact acel spațiu de exprimare pe care și-l dorea.
Din București… până pe Broadway
În octombrie 1941, pe fundalul sumbru al celui de-Al Doilea Război Mondial, Lisette a emigrat în Statele Unite. Departe de țară, dar aproape de vocația ei, a continuat să joace în piese de teatru, spectacole de cabaret și chiar în filme de la Hollywood.
A apărut în „A Night in Casablanca” (1946), o comedie celebră în care a interpretat rolul Bea, alături de frații Marx. Deși nu a mai atins faima de acasă, prezența ei scenică a fost remarcabilă, iar publicul american a apreciat eleganța și expresivitatea sa – chiar dacă accentul est-european i-a limitat puțin opțiunile de roluri principale.
Iubiri și pierderi pe tărâm american
Viața personală a Lisettei în America a fost marcată de momente intense. În 1946 s-a căsătorit cu Erhart Ruegg, un producător newyorkez de textile. Din păcate, soțul ei a murit la doar patru ani de la nuntă.
În 1954, s-a recăsătorit cu Frank Townsend Hunter, fost campion olimpic la tenis, implicat ulterior în afaceri cu cărbune. A fost o etapă de liniște în viața Lisettei, care, deși a renunțat treptat la viața publică, a rămas o figură apreciată în cercurile artistice.
Un nume de referință, dincolo de timp
Lisette Verea este una dintre puținele artiste românce care au reușit să facă tranziția spre o carieră internațională într-o perioadă de mari tulburări istorice.
A fost o femeie care a trăit așa cum a simțit: liber, cu pasiune pentru artă și cu o forță interioară care i-a permis să traverseze epoci și continente. La moartea sa, pe 27 august 2003 – chiar în ziua în care împlinea 89 de ani – The New York Times i-a dedicat un necrolog. Un gest rar, dar meritat, pentru o viață ieșită din tipare.
@Profimedia
Editor: Raluca Toma
