Maria Dragomiroiu: „Am rămas cu un gust amar pentru că n-am fost lângă copiii mei”

1 54805 original jpg jpeg

Greutăţile vieţii au ajutat-o pe celebra interpretă de muzică populară să devină o luptătoare, să-şi urmeze instinctul, dar şi să-şi trăiască visul. Cu toate că a fost nevoită să stea departe de cei dragi, destinul a răsplătit-o din plin, iar acum se bucură de momentele petrecute alături de cele trei nepoate, bucuria ochilor ei.

De unde a „izvorât“ pasiunea pentru folclor?

Eu sunt născută la ţară şi se ştie că acolo pe primul plan este folclorul. Plăcerea de-a asculta şi de-a cânta muzică populară s-a strecurat în sufletul meu încet-încet,încă din copilărie. Cu timpul,mi-am dat seama că asta era ceea ce trebuia să fac.

Cine v-a susţinut la început de carieră?

M-a ajutat un mare iubitor al muzicii populare,care,în 1972,după ce am câştigat un concurs la Bucureşti,m-a trimis la Festivalul-Concurs al Interpreţilor Cântecului Popular Românesc „Maria Tănase“,de la Craiova,moment în care am debutat pe scenă. Apoi naşa mea,Ileana Sărăroiu,m-a prezentat mai departe doamnei Florentina Satmari şi,de când am cunoscut-o,în ’79,mi-am făcut intrarea oficială în lumea muzicii,pentru că oamenii m-au văzut la televizor şi m-au reţinut. Şi uite-aşa,azi m-a ajutat cineva,mâine altcineva...

Ce aţi învăţat de la viaţă prin prisma experienţelor pe care le-aţi trăit?

Am înţeles că fără muncă,seriozitate şi dăruire nu poţi să răzbaţi ca artist. Mi-am urmat visul pas cu pas fără să mă abat şi,treptat,a apărut şi experienţa. Iar ca om,am renunţat la multe şi am rămas cu un gust amar,pentru că nu am fost lângă copiii mei atunci când au avut nevoie. Cu toate astea,m-au înţeles şi m-au susţinut tot timpul.

Care au fost acele lucruri care v-au întărit şi v-au făcut să mergeţi mai departe,în momentele grele?

Când mi-am pierdut mama,am zis că se termină lumea,dar am rezistat datorită cântecului şi familiei. Copiii şi soţul mi-au fost alături şi m-au făcut să înţeleg că viaţa merge înainte,dar chiar şi acum,după 23 de ani,nu pot să mă împac cu gândul ăsta... Îmi lipseşte şi,de multe ori,simt nevoia să fie lângă mine,pentru că mama este cea care stă lângă copil până creşte.

Maria Dragomiroiu,împreună cu cele trei nepoate:Maria,Elisabeta şi Ilinca (de la stânga la dreapta)

simeon stalpnicul png

Aţi devenit mamă de tânără. Cum se creştea în trecut un copil şi cum vi se pare în prezent?

Da,la 23 de ani aveam doi copii. Atunci a fost o nebunie,dar îmi pare bine că mi-am asumat această responsabilitate. Faci un copil că ţi-l doreşti,dar trebuie să ai şi ce să-i oferi.

Dacă nu poţi,atunci nu-l mai faci! Eu mi-am dorit aceşti doi copii şi,deşi am fost săraci,le-am oferit strictul necesar. Poate că e mai bine să faci prunci când eşti mai tânăr pentru că vezi viaţa altfel,nu te gândeşti la toate problemele. Acum,din păcate,fetele nu prea mai vor să se căsătorească,să facă copii,ci vor mai întâi să aibă o locuinţă,un serviciu stabil şi apoi se gândesc la familie.

simeon stalpnicul png

Cum vă înţelegeţi cu nepoatele?

Sunt minunate! Ne jucăm orice,nu mă lasă o secundă... Deşi cresc,tot mă copilăresc cu ele. Când le iau în braţe,simt că plutesc.

Ele sunt atrase de muzica populară?

Nu prea,dar poate mai târziu vor fi. Cea mare cântă la pian,cea mijlocie face balet,iar cea mică are 3 anişori şi,deocamdată,stă cel mai mult timp pe lângă mine. Eu le voi susţine în tot ce vor să facă,indiferent de alegerile lor!

Din culisele vieţii unei doamne a cântecului românesc

Spuneţi-mi ce vă face să zâmbiţi:cuplurile care se ţin de mână,indiferent de vârstă,telespectatorii care recepţionează mesajele pe care le transmit prin intermediul muzicii şi nepoţelele mele.„Niciodată nu am... minţit şi n-am profitat de ceva. Nu-mi place minciuna!“Pasiunile dumneavoastră sunt... cititul,grădinăritul şi cântecul.„Unul dintre cele mai fericite momente a fost atunci când... am devenit mămică pentru prima oară.“

Urare pentru cititoarele „Click! pentru femei“

„Le doresc tuturor să se simtă ca nişte flori,pentru că,în momentul în care te simţi aşa,înseamnă că eşti iubită,apreciată şi respectată de partener,dar şi de cei din jur.“