Mihai Mărgineanu: «Încerc să nu-l dezamăgesc pe Dumnezeu»

Este un artist complet: compozitor, textier şi interpret. De când semnează coloana sonoră a serialului „Las Fierbinţi“, fanii îl descoperă pe Mihai Mărgineanu şi în postura de actor.
Mihai Mărgineanu a debutat fulminant în 2005,cu albumul „Gore din Chitila“.
De când a început să cânte „Mă iubeşte femeile/ Şi e moarte dupe mine“,publicul l-a iubit fără rezerve,cu fiecare vers,notă sau album.
Pe 24 aprilie ai avut concertul de lansare a albumului „Zaritza“,cu sala plină. Cum ai trăit emoţia lansării?
Mă bucur că am emoţii înaintea fiecărui concert,că-mi pasă de felul cum mă percepe publicul.
Asta înseamnă că sunt viu şi nu m-am plafonat (râde). Probabil,din acest motiv sunt foarte răsfăţat de fani.De când compui muzica serialului „Las Fierbinţi“,popularitatea ta a explodat. Ai simţit acest lucru?
Eu sunt un „tânăr“ al pieţei muzicale româneşti. Abia dacă am împlinit şase ani de scenă.
Şi pentru un „tânăr debutant“,o şansă ca „Las Fierbinţi“ este imensă.
Totuşi,cred că genul de popularitate de care mă bucur eu mi-a adus „Las Fierbinţi“.
De data asta m-am oprit. De fapt,de data asta n-am pornit (râde).

Încerc să nu fiu ipocrit şi probabil că de-aia zic şi fac anumite lucruri.
Şi dacă laşi deschise canalele de comunicare cu exteriorul,vezi şi înţelegi muuulte lucruri.
Nu sunt sigur dacă cinismul este neapărat un lucru rău.
Iar în „Zaritza“ avem de-a face cu o poveste despre un tânăr care a ajuns să vorbească singur despre una „care îl aşteaptă acasă“,cu care nu se înţelege şi care are pretenţii prea mari în comparaţie cu ceea ce oferă.
Şi,colac peste pupăză,se vrea şi artistă,deşi n-are niciun talent,în afară de faptul că-i a dracu’.
Romantic este mult spus! Ăsta era visul ascuns al iubitei mele.
Visa să se căsătorească la Vama,în picioarele goale,pe plajă.
Eu doar i-am îndeplinit visul şi am făcut-o să plângă de fericire...

Am acceptat cu bucurie şi inconştienţă. Abia după aceea mi-am dat seama că nu se glumeşte cu actoria şi că,pe lângă artă,actoria poate fi şi ştiinţă,atât de exactă e.
„Mai mult“ e dracul şi „mai bine“ e duşmanul binelui.
Eu sunt un om fericit care a înţeles asta demult şi care a mai înţeles că punctul terminus al fiecăreia dintre acţiunile noastre este obţinerea fericirii.
Într-un fel sau altul,fericirea este uşa pe care vrem cu toţii să intrăm,iar dragostea este cheia care deschide această uşă.
Am o relaţie bună. Încerc să nu-l dezamăgesc pe Dumnezeu şi,dacă o mai fac din când în când,îmi cer iertare.
Şi ghici ce se întâmplă? Dumnezeu iartă întotdeauna dacă-i ceri asta. Tocmai d-aia îl iubesc pe Dumnezeu.
Râsul copiilor mei,manşa avionului,zâmbetul complice al oamenilor de pe stradă.