Nu poate să aleagă între mine şi ea

Cel ce spunea că matematica îţi salvează viaţa, dacă eviţi unul dintre cele mai periculoase accidente geometrice  – triunghiul amoros –, a avut şi are în continuare mare dreptate.

Până să nu mi se întâmple mie, i-am condamnat mereu pe cei care alegeau aventurile extraconjugale. Însă de ceea ce fugi, nu scapi. Nu demult, printr-o întâmplare pe care nici nu ştiu dacă să o numesc fericită sau nefericită, l-am cunoscut pe el, cel care avea să mă înveţe o lecţie importantă.

M-a atras din prima clipă

Era joi, ţin minte şi acum că avusesem o săptămână extrem de grea, îmi pierdusem cel mai bun prieten într-un accident şi-aşteptam cu nerăbdare să treacă mai repede zilele, să-ncerc să mă deconectez cumva de la vuietul din mintea mea. În ziua aceea aveam stabilită o întâlnire la o terasă din centrul oraşului, împreună cu câteva prietene. Deşi eram răvăşită, încă de când am intrat în local, un bărbat interesant mi-a atras atenţia. Zic interesant, pentru că părea foarte sigur pe el şi emana un magnetism debordant, care mi-a stârnit pe loc curiozitatea.

Surpriza din taxi

Cu toate că întreaga seara i-am aruncat ochiade pe furiş, nu voiam să observe să sunt atrasă de el, ca să nu par vulnerabilă. Pur şi simplu simţeam nevoia să fiu cucerită fară să fac absolut niciun pas. Poate că sunt de modă veche, nu ştiu, însă mereu am considerat că bărbatul trebuie să facă curte femeii, nu invers, cum se practică în zilele noastre. Dar întâlnirea se încheiase, iar eu trebuia să părăsesc localul, cu gândul la el, neştiind cine e... Era frig, m-am urcat în primul taxi şi... în acelaşi timp, m-am trezit că mai urcă cineva în maşină. Era el, nu mai ştiam cum să reacţionez. Am constatat că mergeam amândoi în aceeaşi direcţie, aşa c-am împărţit aceeaşi maşină.

Un gest cuceritor

Pe drumul înspre casă, am intrat în vorbă, ca să descoperim că avem atât de multe lucruri în comun. Mă fascina tot ceea ce aflam despre el şi culmea e că simţeam că ne ştim de când lumea şi că ne-a fost dat să ne întâlnim. Şi că poate el era bărbatul pe care îl aşteptam de-o viaţă. Până să cobor, mi-a dat telefonul şi m-a rugat să îmi scriu numărul, ca să mă sune şi să-i confirm că am ajuns cu bine. Gestul m-a cucerit pe loc, că doar nu mă lăsa în mijlocul leilor, taxiul oprise în faţa casei. Desigur, era un pretext de a-mi afla numărul, şi încă unul foarte drăguţ.

Mărturisirea a căzut ca un trăsnet

După acea seară, am început să ne vedem aproape în fiecare zi. Doar dacă unul dintre noi avea treabă amânam, dar şi-aşa vorbeam mereu la telefon. Nici nu m-am gândit că ar putea fi cu cineva, din moment ce ne vedeam atât de des. Până într-o zi când mi-am dat dat seama că ceva îl macină. Mi-a mărturisit că este căsătorit de aproape un an, că nu este fericit şi că nu ştie dacă ar putea renunţa la soţia lui, pentru că totuşi ţine mult de mult la ea... dar şi la mine, şi că îi e imposibil să aleagă. Ba mai mult, ne-ar fi vrut pe amândouă!

Detaşarea, dureroasă dar sănătoasă

Indecizia lui şi felul în care s-a jucat cu sentimentele mele, faptul că mi-a ascuns că el este într-o relaţie serioasă cu cineva şi a jucat la două capete, toate acestea m-au făcut să iau hotărârea dureroasă de a mă detaşa de tot acest scenariu de prost gust. Aşa că am rupt orice legătură, chiar dacă mi-a fost extrem de greu, mai ales că mă căuta non-stop. Ca să reuşesc să mă desprind de el, asta a fost singura soluţie, să întrerup orice formă de comunicare şi să îmi văd de viaţa mea. Merit să fiu iubită de un bărbat care să mă preţuiască cu adevărat şi să lupte pentru mine, iar el nu ar putea niciodată să o facă...

Luiza, Bucureşti,  36 ani