Portret J.K. Rowling. Copilăria, cum a pornit în călătoria spre lumea lui Harry Potter şi legătura cu personajul Hermione
„Crede în magie“ e îndemnul pe care l-a oferit lumii una dintre cele mai pline de imaginaţie poveşti din literatură, lumea vrăjitorilor de la Hogwarts. Şi cel care i-a schimbat radical viaţa autoarei ei.
Dacă acum 24 de ani critica de specialitate ignora cu desăvârşire primul dintre cele şapte romane ale lui Rowling - considerându-l o simplă carte pentru copii – în prezent, seria „Harry Potter“ a devenit un fenomen global. Care să fie cheia acestui boom de neimaginat, care i-a schimbat complet viaţa unei mame singure, dependente de ajutorul social, şi care a transformat-o într-una dintre cele mai influente femei, decorată chiar de Regină.
Cumva, fetiţa care şi-a dorit mereu să fie o scriitoare, încă de când avea 5-6 ani, n-a încetat niciodată să viseze şi să evadeze în acel univers în care se simţea mereu în siguranţă. Căci copilăria ei i-a dat adesea motive să nu-şi dorească să trăiască în cotidianul problematic. Născută pe 31 iulie 1965 (nu întâmplător şi ziua de naştere a personajului Harry Potter), în orăşelul Yate din comitatul Gloucestershire, era fiica cea mare a lui Anne, tehnician ştiinţific, şi a lui Peter James Rowling, inginer de aeronautic la Rolls-Royce, doi tineri care s-au grăbit să-şi înceapă viaţa de familie mai înainte de a-şi finaliza studiile. Din acest motiv, certurile erau aprige, iar familia se muta des. Micuţa Jo a început să se refugieze în citit, Tolkien şi Dickens fiind printre autorii săi preferaţi. Tot atunci, şi-a descoperit şi pasiunea pentru scris, inventând povestioare pe care i le citea surorii sale, Dianne. Prima dintre ele, intitulată „Iepurele“, a scris-o la şase ani. Apoi a început să scrie mult, compulsiv, ajungând la primele sale romane fantasy în adolescenţă. Când ploaia nu le ţinea în casă, ea şi Dianne cutreierau pădurea din Winterbourne – care a contribuit mult la dezvoltarea imaginaţiei sale şi la conturarea cadrelor din „Harry Potter“. Iar când au mai crescut, fetele lucrau, din când în când, la biserica din sat pentru a-şi ajuta familia.
La 15 ani, însă, Joanne s-a maturizat brusc, atunci când a aflat că mama sa a fost diagnosticată cu scleroză multiplă, pentru care nu exista niciun fel de medicaţie, la vremea aceea. Boala mamei şi relaţia tensionată cu tatăl său i-au provocat şi primele stări de depresie – ceea ce mai târziu avea să evolueze, pe fondul altor suferinţe, în depresie clinică.
Magia „Harry Potter“
Scrisul devenise o terapie, iar Joanne chiar spera să se specializeze în tehnica literară la Oxford. Dar, neprimind acceptul universităţii, a ajuns să studieze franceza la Universitatea din Exeter, cu un stagiu de un an la Paris, ceea ce i-a facilitat angajarea ca secretară la Amnesty International, iar apoi ca translator la Camera de Comerţ. Un job necesar, dar prea arid pentru visătoarea Jo. Într-o zi, pe când făcea naveta între Manchester şi Londra, o întârziere a trenului i-a provocat o nouă evadare literară, imaginându-şi povestea unui băiat care studia la o şcoală de vrăjitori.
Epopeea lui Harry Potter începuse să prindă formă, dar Joanne n-a vrut să spună nimănui despre noua ei idee literară, nici măcar mamei sale – lucru pe care îl regretă şi azi, pentru că, la puţin timp, mama ei s-a stins din viaţă, chiar de Revelion.
Marcată profund de pierderea suferită, a plecat în Portugalia să predea limba engleză, după ce a văzut un anunţ în „The Guardian“. Ziua preda, iar noaptea scria, conturând alte trei capitole. După 18 luni petrecute în Porto, l-a cunoscut într-un bar pe jurnalistul portughez Jorge Arantes, care i-a devenit soţ pe 16 octombrie 1992. După o sarcină pierdută, devine mama unei fetiţe, Jessica Isabel. Din păcate, mariajul se consumă rapid, în acorduri de violenţă şi o atmosferă similară cu ceea ce simţise în familia de acasă şi, după 13 luni şi o zi, divorţează.
Pentru a scăpa de abuzurile soţului, Jo şi-a luat fetiţa şi s-a întors în Edinburgh, doar cu ce avea pe ea. O perioadă, a locuit la sora ei şi a trăit doar din ajutor social. A trecut chiar şi printr-un moment de panică, atunci când soţul ei a urmărit-o în Anglia, dar a reuşit să obţină un ordin de restricţie împotriva lui. Toate aceste i-au accentuat depresia, ajungând să aibă gânduri suicidale. Paradoxal, ceea ce a ajutat-o să depăşească situaţia critică a fost determinarea de-a termina povestea lui Harry Potter, propriii demoni luând forma înfiorătorilor „dementori“, iar amintirile din copilărie transferându-i-le Hermionei. De cele mai multe ori, ajungea să scrie în cafenele pentru că putea să bea o cafea fără să-şi întrerupă şirul ideilor, dar şi pentru că Jessica putea adormi mai uşor în cărucior, după o plimbare.
Încheiat în 1995, manuscrisul primei cărţi, „Harry Potter şi Piatra filosofală“, a trecut prin 12 edituri şi 12 refuzuri. Într-un final, a bătut palma pentru tipărirea a 500 de exemplare şi un avans de 2.500 de lire sterline. Editorii au avertizat-o să nu-şi facă, totuşi, mari speranţe şi să se angajeze. Mai mult, pentru că publicul era format în parte din băieţi, „care n-ar fi foarte încântaţi să vadă pe copertă un nume de femeie“, au sfătuit-o să-l publice doar cu iniţialele. Aşa că, lângă J, a împrumutat iniţiala bunicii sale, K de la Kathleen, devenind J.K. Rowling.
Magia vânzărilor
După succesul primului volum, popularitatea poveştii a crescut de la o carte la alta. Într-atât, încât lucrul la cel de-al patrulea volum a devenit copleşitor. „Îmi era greu să mai scriu, lucru pe care nu îl mai păţisem până atunci niciodată“, spunea ea despre „Harry Potter şi Pocalul de Foc“, cel mai repede vândută carte din istorie, care a propulsat-o în topul „Forbes“ drept primul miliardar care şi-a câştigat averea din vânzarea de carte.
În 1998, Warner Bros. a cumpărat drepturile ecranizarea poveştii, care l-a transformat pe „Harry Potter“, ca prin magie, în cel mai iubit personaj pentru copii. Tot prin magie, Jo a dat o nouă şansă iubirii şi, la o luna după lansarea filmului „Harry Potter şi Piatra Filosofală“, s-a recăsătorit, chiar în a doua zi de Crăciun, cu un medic scoţian, Neil Murray, cu care are alţi doi copii. Amuzant este că, fiind atât de faimoasă, a fost nevoită să meargă deghizată să-şi cumpere rochia de mireasă.
În acelaşi an, s-a produs şi reconcilierea cu tatăl său, care o blama că nu l-ar fi ajutat să-şi salveze afacerea de la faliment. Din resentimentele celor doi, s-ar fi născut un alt personaj de carte, în romanul „The Casual Vacancy“, debutul lui Rawling în literatura pentru adulţi, din 2012. O poveste despre ambiţii şi rivalităţi, care se desfăşoară într-un sătuc englezesc imaginar, Pagford, şi este relatată în stil dickensian, atât de iubit de autoare încă din copilărie. Aceasta nu e singura ei „deraiere” de la universul fantastic, ea publicând şi câteva cărţi poliţiste sub pseudonimul Robert Galbraith.
! Cărţile din seria Harry Potter s-au vândut în 450 milioane de exemplare, fiind ecranizate în opt filme.
@shutterstick, Getty
