Raluca Lăzăruţ:«Am aşteptări mari de la mine»
După nouă ani de televiziune, Raluca Lăzăruţ s-a alăturat recent echipei Ştirilor Kanal D şi campaniei „Rămâi femeie! Spune NU histerectomiei!” despre care am provocat-o să ne vorbească. Se declară fericită cu tot ceea ce a realizat până acum, dar sigur că întotdeauna e loc de mai mult. Ce înseamnă mai mult pentru Raluca afli în cele ce urmează!
Ce te-a convins să te alături campaniei „Rămâi femeie! Spune NU histerectomiei!”?
Pe lângă implicarea şi devotamentul de care a dat dovadă echipa care a pus bazele campaniei,determinant în decizia de a mă alătura lor a fost momentul în care am aflat despre cazul unei tinere de 19 ani propusă pentru histerectomie,o fată care îşi pierduse virginitatea de un an de zile,care era la prima ei relaţie,care nu mai putea fi mamă şi căreia urma să i se schimbe întreaga viaţă probabil, asta pentru că în ţara noastră histerectomia este aleasă ca prima variantă în tratamentul fibromului uterin.
Multe femei aleg astfel, în necunoştinţă de cauză,bineînţeles,să se lase mutilate ireversibil. Şansa ei a fost că a cerut o a doua opinie şi acum e bine,sănătoasă, cu drept la o viaţă normală şi la a da viaţă la rândul ei.Ai avut cumva în familie cazuri similare celor prezentate în campanie? Cum au depăşit momentul din punct de vedere emoţional?
Am avut şi am persoane apropiate care au trecut prin operaţia de extirpare parţială sau totală a uterului. De la ele am aflat cum te simţi în urma acesteia şi cum te schimbă un asemenea diagnostic,atât fizic, cât şi psihic. Mi-a rămas în minte ultima propoziţie a unei prietene după ce mi-a povestit prin ce a trecut: „Aş fi vrut să existe o altă cale!“. Mult după asta am aflat că există o altă variantă, odată cu implicarea în această campanie, însă a fost prea târziu pentru ea...
Le invit din suflet să se informeze corect despre sănătatea lor şi despre alternativa terapeutică în tratarea fibromului uterin accesând site-ul creat special pentru această campanie,
. Acolo există o secţiune unde se pot înscrie la seminariile gratuite oferite de medici specializaţi.
Am o foarte strânsă şi îndelungată colaborare cu organizaţia ecologică „Mai Mult Verde“,am luat parte la multe acţiuni împreună cu ea. O satisfacţie teribilă mi-au adus proiectele de dezvoltare a culturii voluntariatului, de curăţenie şi responsabilizare a picnicarilor, de ecologizare selectivă sau strângere a deşeurilor.
Indiferent de scopul unui proiect ecologic,importantă mi se pare conştientizarea faptului că natura merită ocrotită,preţuită şi respectată. Mai mult decat atât, contribuţia fiecărui individ la protejarea mediului capătă greutate atunci când este însumată la nivel global.Cei care n-au fost voluntari până acum, nu ştiu ce-au pierdut. Este un sentiment tare fain! Trebuie să-l experimentaţi!
Chiar transmite un mesaj extrem de dur, un mesaj care m-a impresionat teribil în momentul în care am înregistrat testimonialele pentru campanie. Este un mesaj pe care l-am conştientizat, l-am „rumegat“ şi l-am filtrat extrem de atent înainte să-l transmit pe piaţa media. Mi-l asum întru totul! Asta a fost intenţia campaniei:să scuture, să zdruncine, să te facă să conştientizezi ce înseamnă de fapt histerectomia înainte să apelezi la ea.
Bineînţeles că nu generalizez. Sunt cazuri în care nu există altă cale decât extirparea totală sau parţială a uterului, dar le îndemnăm pe femei să caute o a doua opinie, pentru că există alternativă terapeutică. „Rămâi Femeie!“ este o metaforă. Nu înseamnă că după histerectomie nu mai eşti femeie sau nu mai există viaţă, însă este o operaţie care lasă urme adânci nu doar la exterior, ci şi în interior, în psihicul şi-n viaţa femeilor.
Părerile celor din jur sunt importante pentru mine. Le cer deseori şi-mi face bine întotdeauna să aud puncte de vedere, însă n-am făcut şi n-o să fac niciodată lucruri în care nu cred sau care nu mă reprezintă la momentul respectiv, doar de frica unei catalogări. Am eu însămi aşteptări mari de la mine şi pentru asta muncesc şi încerc să-mi depăşesc în fiecare moment limitele, pentru a fi un om mai bun, din toate punctele de vedere.
Eu nu mi-am dorit niciodată să devin doctoriţă. Deşi aveam stetoscopul şi seringile în camera de alături,n-am fost niciodată atrasă de meseria asta şi nici de matematică,domeniul în care activa tatăl meu. Mi-au plăcut dintotdeauna cărţile, textele interpretabile, limbile străine, poveştile cu final incert. N-am înţeles niciodată de ce lucrurile trebuie să fie albe sau negre, când în viaţă există atâtea nuanţe. Şi atunci am decis: Facultatea de Litere. A fost o alegere bună.
Soarta. Serios,nu glumesc! Faptul că acum lucrez în televiziune este dovada că viaţa e de fapt ceea ce se întâmplă cât tu îţi faci planuri.
Cu riscul de a suna stereotipic,sunt extrem de fericită cu alegerile mele,atât din viaţa profesională,cât şi din cea personală. Mă apropii de 30 de ani,vârsta aceea la care eşti prea tânăr ca să fii bătrân şi prea bătrân ca să fii tânăr, dar pentru mine e vârsta la care mi-am găsit un echilibru, la care îmi asum cu mândrie tot ceea ce fac şi la care am mai multă energie decât la 20 de ani. Fiecare pas pe care l-am făcut are în spate o poveste, un vis şi multă muncă, de asta mă simt satisfăcută cu ceea ce am realizat până acum. Şi mai am multe de făcut...
Satisfacţia sufletească este un cumul de bucurii mărunte şi de dorinţe împlinite,nu înăbuşite. N-am multe calităţi,dar una dintre ele este că ştiu să mă bucur de viaţă, de fiecare fleac, de lucrurile mărunte, de călătoria propriu-zisă, fără să mă gândesc la scopul ei. N-o să uit niciodată cum era când n-aveam habar cum se va întâmpla ceea ce mi se petrece astăzi şi nici când viaţa mi-a dăruit pe rând tot felul de surprize,unele plăcute, altele neplăcute Toate m-au făcut omul care sunt azi.
Îmi place să cred că existenţa mea este guvernată de noroc, dar realizez acum că fără aptitudinile deprinse din educaţia de acasă, cea dobândită pe parcurs, fără muncă şi ambiţie, n-aş fi ajuns niciodată să simt această satisfacţie de care mă întrebi.
