Teo Trandafir: „Mi-ar plăcea să am cu 20 de ani mai puţin şi să fiu fără 30 de kilograme în plus“
Este una dintre primele vedete de televiziune cu personal branding. Un nume care se identifică cu divertismentul în cadrul unui format ce ţine audienţa de peste două decenii. Dar cum este Teo când reflectoarele se sting şi ce spune despre traseul ei de până acum? Bonus, ne-a dat şi o reţetă absolut delicioasă, care nu îngraşă.
De ani buni, faci ca după-amiezele din timpul săptămânii să treacă cu zâmbet şi cu întâlniri cu oameni speciali. De unde îţi tragi energia?
Tocmai din asta, din bucuria oamenilor care îmi spun că am reuşit în demersul meu.
Eşti unul dintre personajele publice cu inteligenţă peste medie şi cu umor pe măsură – de fapt, ăsta e şi motivul rezistenţei tale în media. În viaţă, au fost situaţii în care umorul te-a salvat?
Dar când inteligenţa a fost o piedică? Eu râd când aud spunându-se „enorm de mult“, însă sunt singura, cei mai mulţi se mulţumesc cu această sintagmă. Remarc frecvenţa cu care se schimbă clişeele în televiziune: odată era în trend cuvântul „halucinant“, acum este la modă „cert este că“ sau „ideea este în felul următor“. Aici mă „împiedică“ inteligenţa, când aud pe cineva folosind aceste clişee... se descalifică. Dar am scăpat de multe ori din situaţii neplăcute râzând. De obicei, mergi la război folosindu-te de armele inamicului tău. (zâmbeşte)
Pe 1 decembrie s-au împlinit 25 de ani de ProTV, iar vechii tăi colegi, Florin Călinescu, Gianina Corondan şi Andi Moisescu, te-au menţionat ca făcând parte din istoria postului. Ai nostalgia anilor petrecuţi în acel trust?
Cu siguranţă, nostalgia rămâne pentru toţi. Îmi aduc aminte când m-am angajat prima oară în radio şi eram secretară dactilografă, era un frig de ne îngheţa apa în cană – atunci mi se părea dramatic, acum mi se pare nostalgic. (zâmbeşte) Nu ştiam să fac nimic, lumea se împiedica de mine şi eu de toată lumea, dar am început să mă adaptez. Evident că am nostalgii! Am nostalgia vremurilor mele de atunci, pe care le trăiam împreună cu aceşti oameni, eram buni în ceea ce făceam. Eram puţini, determinaţi, neînfricaţi şi pionieri în televiziune. Îmi aduc aminte de primele emisiuni matinale cu Mircea Badea la Tele 7abc – nu se mai făcuse aşa ceva niciodată! Am nostalgia Pro TV-ului, pentru că acolo am învăţat disciplina de fier şi să fac lucrurile înainte să fie comandate. Sunt convinsă că toată lumea care a schimbat nişte locuri de muncă şi nu a încremenit într-un scaun până la pensie are aceste nostalgii.
Câţi dintre foştii colegi ţi-au rămas prieteni?
Am rămas în relaţii bune cu oameni care şi ei au plecat ulterior, din varii motive, dar şi cu oameni care au rămas. Vorbim des, frumos, ne aducem aminte cu iubire unii de ceilalţi şi ne ajutăm reciproc, ceea ce este esenţial.
Eşti absolventă de Limbi şi Literaturi Străine, secţia Arabă-Engleză. De când eşti la Kanal D, ai învăţat şi puţină turcă?
Nu, nu am învăţat turca, când voi simţi nevoia, o voi face. Mulţi confundă limba persană cu limba arabă, dar cele două nu au foarte multe lucruri în comun. Turca trebuie tratată ca atare. Oricum, eu consider că lucrez la un post de televiziune absolut românesc, chiar dacă la Kanal D se difuzează seriale turceşti.
Pentru că ne adresăm femeilor, iar aspectul fizic e mereu important pentru ele, trebuie să te întreb: mai ai temerea pe care o au mulţi dintre cei care au slăbit drastic, anume că te vei îngrăşa din nou?
E o teamă care nu mă părăseşte niciodată, pentru că ştiu ce am trăit şi m-am obişnuit cu binele după opt ani. Aş face orice să nu revin la greutatea de dinainte. Spaima asta nu m-a părăsit niciodată.
Ni te putem închipui şi gătind? Care e reţeta ta preferată?
Fac nişte plăcinte pe care le recomand din toată inima. Se numesc „plăcinte cu ce ai în frigider“. Ai nevoie de caşcaval şi ouă şi, în rest, de imaginaţie, anume să adaugi ce mai ai în frigider. Razi caşcaval cât doreşti, pui ouă şi orice ai în frigider, fie expiră în curând (o şuncă, un salam), fie legume care ţi-au rămas (spanac, ceapă, morcov), le adaugi, pui şi nişte suc de roşii dacă îţi place, condimentezi după bunul plac, pui totul într-o tavă şi bagi la cuptor la 180 de grade, până se rumeneşte. Indiferent ce adaugi în compoziţie, iese ceva bun şi cu puţine calorii, pentru că nu are blat.
Când te priveşti în oglindă, ce-ţi place la tine şi ce ai schimba?
Mi-aş pune gene, dar n-am răbdare să le demachiez într-un anumit fel şi să mă duc o dată pe lună la întreţinere. Mi-ar plăcea să-mi pun sâni, dar mi-e frică de anestezia generală, aşa că stau în banca mea. Mi-ar plăcea să port din nou tocuri, dar este imposibil deocamdată, din cauza unui accident domestic. Mi-ar plăcea să am cu 20 de ani mai puţin şi să fiu fără 30 de kilograme în plus.
Ce te bucură pe tine, omul care bucuri atâta lume?
Mă bucură cel mai mult când sunt tratată normal. Oamenii mă evită sau mă omit din existenţa lor, considerându-mă inabordabilă. Ceea ce este complet fals. Îmi place să comunic cu oamenii, dacă există respect reciproc. Cum arată o zi de vacanţă de-a ta, o zi liniştită, de relaş? În vremurile astea, chem o firmă cu nişte aparate UV ca să-mi sterilizeze casa, nu mai ies, mă uit la filme, gătesc ceva, mai vine Maia cu câte o idee – avem nişte discuţii atât de lungi, încât nu ştim când trec orele!
Ce-ţi place să primeşti în dar?
Fără să par arogantă, îmi place să primesc în dar bijuterii, flori în ghiveci, hanorace oversize, bocanci cu talpa foarte înaltă. Eu nu-mi dau seama de valoarea aurului, îmi place „per se“. Dar, dintre toate, sunt înnebunită după hanorace şi bocanci. (zâmbeşte)
Ai o fiică extraordinară, frumoasă, inteligentă, manierată, practic cel mai reuşit proiect al tău. Ce temeri ai, văzând-o transformându-se într-un adult?
Nu m-am gândit niciodată aşa. Mi se pare că Maia este o armă de nimicire, pentru că, la inteligenţa, bunătatea şi empa - tia ei, şi zidurile se topesc! Înţelege perfect înainte să îi spui ceva. Are inteligenţă emoţională, o inteligenţă dobândită, o inteligenţă culturală. Are, însă, nevoie de un timp de adaptare la oamenii noi din jur. Este Taur ca zodie, este constantă în lucruri, este un om de familie, bine înfiptă în realitate, ştie ce doreşte, dar să nu îi schimbi realităţile.
Ce ai învăţat tu de la fiica ta?
Am învăţat că este bine să te gândeşti de trei ori înainte de a tăia o dată. Mi s-a întâmplat să o acuz de lucruri pe care nu numai că nu le făcuse, dar nu meritau aduse în discuţie. Pandemia ne-a pus la încercare pe toţi.
Cum prevezi că va fi 2021 pentru tine? Îţi mai faci planuri sau preferi să laşi lucrurile să te surprindă?
Lucrurile încep deja să nu mă mai surprindă. Înţeleg şi văd ce se va întâmpla. Dacă la început am avut impresia că trecerea în mod colectiv prin situaţia asta o să ne apropie, am realizat că fiecare îşi construieşte garduri şi mai înalte, sentimentale şi nu numai. Fiecare doreşte să aibă pentru el, se teme pentru el şi familia lui. Nu va fi uşor. Peste pandemia asta nu trebuie să trecem, trebuie să o uităm, pentru că nu ne-a învăţat nimic bun, aşa cum speram. Are şi o parte bună, nu ne mai pupăm atât. (zâmbeşte)
