Veronica Micle şi Eminescu: relaţie pătimaşă, cu gelozii generate de aventura ei cu Ion Luca Caragiale
Româncă celebră, poetă şi, mai ales, obiectul obsesiei lui Mihai Eminescu. Povestea de iubire a celor doi continuă să-i fascineze pe români chiar şi azi, la 132 de ani de la dispariţia acestei femei misterioase, în ciuda faptului că numele ei are o rezonanţă cunoscută în memoria colectivă. Cine a fost cu adevărat iubita poetului nostru naţional şi cum s-a scris destinul ei trist, similar cu cel al bărbatului pe care l-a iubit o viaţă?
Născută cu numele de Ana Câmpeanu pe 22 aprilie 1850, în oraşul Năsăud, aflat pe atunci pe teritoriul Imperiului Austriac, viitoarea poetă a fost fiica unui cizmar şi a unei moaşe, care şi-a crescut copiii singură după moartea soţului său. Veronica îşi petrece copilăria la Iaşi, acolo unde se relochează mama ei, rămasă văduvă, şi urmează şcoala centrală de fete, făcându-se remarcată ca o elevă eminentă. Aici îl cunoaşte şi pe viitorul ei soţ, nimeni altul decât profesorul ei de fizică, Ştefan Micle, pe atunci în vârstă de 43 de ani. Ea avea doar 14 ani în 1864, când îi spune „Da‟ fostului ei profesor, viitor rector al Universităţii din Iaşi, iar până la 18 ani devine de două ori mamă. În 1866, se naşte primul copil al soţilor Micle, Valeria, iar în 1868, vine pe lume şi sora ei mai mică, Virginia.
Măritată, cu doi copii şi îndrăgostită de Eminescu
Deşi extrem de tânără, Veronica era deja femeia măritată şi cu doi copii atunci când începe să trăiască şi primii fiori ai iubirii, mai exact să-l cunoască pe studentul Mihai Eminescu, cu ocazia unei vizite alături de soţul său la Viena, în 1872.
Eminescu era de aceeaşi vârstă cu Veronica şi avea în comun cu ea pasiunea pentru poezie, aşa că este de înţeles cum s-a aprins viitoarea pasiune mistuitoare dintre ei. A ajutat şi faptul că soţul Veronicăi a părăsit capitala Austriei după trei zile, iar ea a mai rămas acolo timp de şase luni, să facă un tratament pentru psoriazis şi să-l cunoască mai bine pe Eminescu. Poetul i-a fost ghid în Viena soţiei rectorului ieşean, prezentându-i oraşul, monumentele, muzeele şi parcurile şi râvnind în secret la dragostea ei.
Căsătoria lor, un vis frumos, dar greu realizabil
Doi ani mai târziu, tânărul poet este numit director al Bibliotecii Centrale din Iaşi şi va locui în capitala Moldovei încă trei ani, perioadă în care el şi Veronica îşi trăiesc pasiunea în secret, până la moartea lui Ştefan Micle din 1879. De-atunci, celor doi le este deschis drumul pentru a-şi trăi iubirea în văzul tuturor, însă, cumva, destinul nu şi-a dorit un sfârşit fericit pentru povestea lor. N-a ajutat nici faptul că cei doi şi-au trăit relaţia mai mult la distanţă, după ce poetul moldovean se mută la Bucureşti. Oricum, căsătoria era un vis frumos, dar greu realizabil, din cauza faptului că Eminescu n-ar fi putut să-i ofere Veronicăi stabilitate financiară. Chiar şi când nunta părea mai aproape ca oricând de a deveni realitate, în 1880, apropiaţii poetului s-au opus, considerând-o pe logodnica poetului o femeie de moravuri uşoare.
El o implora să-l uite
După o scurtă ruptură în relaţia lor, Veronica se mută la Bucureşti, acolo unde locuia fiica ei, Valeria, studentă la Conservator şi viitoare cântăreaţă de operă. Ocazie perfectă pentru Micle să încerce să-şi recucerească iubitul pe terenul lui propriu, după ce Eminescu o pusese în gardă că nu se pot căsători până ce el nu va avea o poziţie financiară „cât de cât asigurată‟.
Când îşi publică primul şi singurul ei volum de poezie, în 1887, intitulat, simplu, „Poezii‟, Veronica i-a trimis primul exemplar lui Eminescu, cu următoarea dedicaţie: „Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o mărturisire de neştearsă dragoste, Bucureşti, 6 februarie 1887‟. Fiind deja bolnav pe-atunci, Eminescu o implora să-l uite. Pe de altă parte, criticii vremurilor n-au fost deloc impresionaţi de încercarea lui Micle într-ale poeziei, considerând opera ei ca o imitaţie palidă a liricii lui Eminescu. Barbu Ştefănescu Delavrancea a fost destul de dur cu considerentele la adresa volumului ei de poezii, spunând despre Micle că este un „poet mic, neînsemnat, fără temperament, fără originalitate, fără chemare de a spune ceva pe lume‟.
Avea doar 39 de ani, la fel ca Eminescu…
Pe 15 iunie 1889, marea iubire a Veronicăi moare la Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, iar Micle este dărâmată din cauza acestei veşti şi se retrage la mănăstirea Văratec. La nici două luni de la dispariţia iubitului ei Eminescu, Micle îi cere unei cunoştinţe apropiate să-i facă rost de arsenic, justificând că are nevoie pentru fiica ei cea mică, care suferea de anemie. A doua zi, Veronica primea sticluţa cerută, iar pe 4 august 1889, la 50 de zile de la moartea lui Eminescu, aceasta se sinucide cu soluţia fatală şi după o agonie care a durat 20 de ore. Avea doar 39 de ani, la fel ca mult iubitul ei Eminescu, cel cu care n-a putut trăi niciodată o iubire echilibrată, dar pe care l-a urmat imediat pe lumea cealaltă.
@profimedia, wikipedia
