Regele Suediei a dus o politică relaxată pe timpul domniei lui din 1751 până în 1771. Adolf Frederick a rămas în istorie ca un suveran plăcut de popor, a dus o viaţă în folosul oamenilor, crescându-le drepturile şi libertăţile. Doar felul în care a trecut la cele veşnice i-a stricat reputaţia, el alegând să mănânce până n-a mai putut.
Libertatea era la mare preţ în timpul domniei lui Adolf Frederick, care, din păcate, s-a şi prăpădit pentru că era convins că putea face orice oricât. Cu alte cuvinte, excesele nu l-au ocolit şi regele suedez a murit pentru simplul motiv că a mâncat până la refuz.
În Era Libertăţii
Pe durata domniei regelui Adolf Frederick, oamenii au experimentat Era Libertăţii, care a crescut drepturile civile ale suedezilor şi a instaurat pacea pentru o perioadă extinsă de timp. În 1766, suveranul suedez a convins parlamentul să adopte prima lege din lume care prevedea libertatea presei şi accesul neîngrădit la informaţie.

Cu toate astea, Frederick e cunoscut mai ales pentru felul în care a murit, decât pentru cum a trăit. Pe 12 februarie 1771, şi-a dorit o masă copioasă şi chiar asta a şi primit! După ce ţinuse post o bună perioadă de timp şi s-a abţinut să mănânce carne, ouă şi lactate, a dat iama în bucate numai una şi una.

Ultimul desert

Astfel, le-a comandat bucătarilor regali homari, caviar, carne fiartă, scrumbie afumată, varză murată şi napi. Şi, după asemenea festin, şi-a dorit şi desert. A poftit la o prăjitură suedeză, care a devenit preferata aristocraţiei suedeze la scurt timp după ce a fost inventată, în 1541. E vorba despre nişte gogoşi făcute din făină albă, cu cremă la mijloc.

În mod normal, un adult poate mânca 4-5 asemenea prăjituri, însă regele a insistat să i se tot aducă, până când a înfulecat nu mai puţin de 14 asemenea dulciuri, fiecare dintre ele fiind servite într-un bol de lapte fierbinte cu scorţişoară şi stafide.

După desert, regele s-a oprit din mâncat. A reuşit să se ridice de la masă şi să facă câţiva paşi, însă, la scurt timp după festin, în aceeaşi zi, a murit din cauza problemelor digestive pe care i le-a provocat cantitatea enormă de mâncare consumată.

Consecinţe politice

Moartea lui stupidă a avut şi consecinţe politice, a însemnat şi finalul Erei Libertăţii, din păcate. După dispariţia lui Adolf Frederick, fiul său a urcat la tron, doar că Gustav al III-lea a fost opusul tatălui său. A instaurat o dictatură cruntă, care a limitat enorm libertatea presei. Mai mult, noul rege a declarat război Rusiei şi l-a pierdut.

Ce-i drept, fiul n-a avut parte de o moarte ruşinoasă ca tatăl lui, a fost împuşcat mortal de un asasin, însă viaţa lui nu s-a ridicat la nivelul celei pe care a dus-o Adolf Frederick.

foto - Britannica