Dragostea nu ţine cont de vârstă
Diferenţa de vârstă în cuplu este şi astăzi un izvor de prejudecăţi. Cei care şi-au unit destinele fără să-şi numere anii din buletin ne demonstrează că „gura lumii” nu poate intra în viaţa lor.
Cum priveşti un cuplu de îndrăgostiţi? Desigur,cu admiraţie. Te uiţi la ei atentă şi chiar nostalgică. Sunt tineri,frumoşi,numai buni să te trimită cu gândul la anii când şi privirea ta era luminată la fel.
Dar cum îi priveşti pe cei care au găsit dragostea,ignorând chiar o diferenţă semnificativă de vârstă? Dacă nu ai încă un răspuns,iată două poveşti care te conving că dragostea nu ţine cont de vârstă.
A început cu un anunţ matrimonial
Acum şapte ani,când l-a cunoscut pe Iuri,Isabela Mihalcea (34 de ani) nu şi-a imaginat nicio secundă că el o să fie jumătatea ei.
O prietenă a îndemnat-o să scrie unei agenţii matrimoniale din Franţa,pentru că avea acolo o cunoştinţă. „Nu voiam să aud să-mi caut perechea printr-o agenţie”,povesteşte ea.
„Nu credeam în aşa ceva,dar până la urmă am cedat îndemnurilor prietenei mele şi i-am scris lui Iuri.”După câteva săptămâni,Isabela a primit un telefon de la agentul matrimonial şi acesta i-a spus că se vor vedea în România.
S-au întâlnit la un început de februarie şi Iuri i-a spus,cu un surâs şăgalnic pe buze,că nu mai are agenţia,dar că francezul pe care îl caută ar putea fi chiar el.
„Şi aşa a început povestea noastră. Eu aveam 27 de ani pe atunci şi el 42,deci ne despărţeau nu mai puţin de 15 ani”,mărturiseşte Isabela.
Un alt mod de a privi lucrurile
Diferenţa de vârstă poate acţiona şi în sens invers:ea,mai mare decât el cu 10 ani. Soţul Oanei Ştefan (35 de ani),Alexandru,ne-o dovedeşte.
„Ne-am cunoscut acum şase ani,la un curs de pedagogie de la Facultatea de Teatru. La început,nu am ştiut câţi ani are,pentru că nu-şi arăta vârsta. Bănuiam că are cel mult patru ani mai mult decât mine.”
Timpul a trecut şi cei doi au început să se înţeleagă tot mai bine,aşa că Oana i-a mărturisit emoţionată şi temătoare ce vârstă are.
Credea că lucrurile nu vor mai fi la fel după această destăinuire,dar a avut parte de o mare surpriză.„Pe mine nu m-a interesat vârsta ei. De cum am văzut-o,am ştiut că o să fie soţia mea şi nimic nu m-ar fi putut ţine departe de ea”,spune Alexandru.
Un drum cu obstacole
Isabelei şi lui Iuri le-au trebuit doi ani ca să-şi dea seama că sunt făcuţi unul pentru celălalt. Au trăit momente frumoase,dar şi unele în care s-au lovit de prejudecăţi.
„Ceea ce ne apropie este faptul că am avut experienţe de viaţă similare. Dar cele mai importante realizări sunt cei doi copii:Julia,de 10 ani,copilul lui Iuri dintr-o altă căsătorie,şi Mattei,care o să facă trei ani”,povesteşte Isabela.
Se împlinesc şapte ani de când sunt împreună şi spun că se iubesc mai mult ca la început. După cum susţine Isabela,până acum nu au simţit că vârsta are vreo importanţă în viaţa lor de cuplu.
Lupta cu prejudecăţile
Părinţii Oanei şi ai lui Alexandru le-au acceptat relaţia,dar cei de la facultate le-au pus beţe în roate. Au trecut peste toate şi şi-au văzut liniştiţi de viaţă.
„Aşa este când iubeşti”,spun Oana şi Alexandru.„Îţi asumi consecinţele şi mergi până la capăt. N-ai de ales:ori te dedici în întregime,ori...”Acum,împlinesc doi ani de căsătorie. Îşi doresc un copil şi se roagă la Dumnezeu să se întâmple asta.
Alexandru spune,mai în glumă,mai în serios,că are o dorinţă:când va fi să plece din această lume,ar vrea să fie el primul,pentru că nu poate trăi fără Oana.
