Violenţa domestică: un fenomen cu...bătaie lungă
La început zici că e o întâmplare. Apoi jignirile, ameninţările şi reproşurile partenerului de viaţă devin tot mai dese. Când palma lui ţi-a lăsat urme dureroase pe trup şi-n suflet, înţelegi, în sfârşit, că trebuie să pui punct căsniciei.
Sfârşitul unei iubiri...
„Am 33 de ani,sunt căsătorită de cinci ani şi până acum am lucrat doar un an. Am renunţat la serviciu pentru că soţul meu era foarte gelos,crezând că aşa nu mai are motive de scandal. Aveam o viaţă grea alături de el,dar acum este şi mai grea. Dau socoteală pentru fiecare bănuţ pe care-l cheltuiesc pentru casă.
Până şi pentru punga de pufuleţi a fetiţei face scandal. Banii pe care-i câştigă sunt suficienţi,dar el este zgârcit şi cred că şi dacă-ar câştiga înzecit,ar fi la fel. De multe ori,în timpul certurilor,m-a lovit. Fetiţa noastră are 4 ani şi asistă des la astfel de scene. N-am unde să mă duc,nu ştiu ce să fac“.
Aceasta este mărturia Mariei,una dintre victimele violenţei domestice. Ca ea sunt mii de femei care rabdă în tăcere şi care,după mulţi ani,când paharul răbdării se umple,decid să pună capăt relaţiei cu partenerul agresor. Fetiţa Mariei este o posibilă viitoare victimă a violenţei domestice:ea vede că mama rabdă,îndură şi tace şi va prelua un model eronat de comportament –supunerea,acceptarea situaţiei – în faţa unui soţ abuziv. Şirul suferinţei trece de la o generaţie la alta,pentru că violenţa domestică este un „bagaj“ care se moşteneşte.
Atenţie,violenţa nu înseamnă doar bătaie!
Abuzul asupra femeii este una dintre cele mai vechi şi răspândite forme de încălcare a drepturilor omului. El poate fi fizic,sexual (să fii forţată să întreţii relaţii sexuale împotriva propriei voinţe,să fii forţată să vizionezi filme pornografice sau să participi la acţiuni cu caracter obscen),psihologic (ameninţări,injurii,urlete,acte de distrugere a bunurilor),economic şi financiar (agresorul îi reţine resursele sau exploatează femeia prin furt sau înşelătorie pentru câştigul personal).
Violenţa în familie îi afectează mai ales pe copii
Tipuri de agresori
Există două profiluri de agresori:cel care se simte inferior profesional şi social faţă de parteneră şi cel cu poziţie socială,economică sau profesională superioară. În majoritatea cazurilor,primul tip consideră că vinovată de actele lui de violenţă e partenera,în timp ce faţă de alte persoane,în special faţă de femei,este amabil,galant,excesiv de atent.Al doilea tip vrea să menţină femeia sub controlul său financiar şi relaţional. Este cazul agresorilor proveniţi din familii avute,iar familia femeii nu poate interveni.
Cum te poţi apăra
Violenţa în familie reflectă relaţia de putere inegală dintre cei doi parteneri. Psihologul Adela Dinu (foto),de la Asociaţia pentru Promovarea Femeii din România,face câteva recomandări pentru femeile-victime ale violenţei domestice:
Agresorii folosesc adesea strategia „ţapului ispăşitor“:tu eşti de vină pentru ceea ce fac eu. Nimic din comportamentul tău nu poate justifica actele de violenţă ale partenerului agresor. Reţine că de vină este comportamentul lui violent,nu acţiunile tale.
Dacă ştii că fiecare este responsabil pentru acţiunile sale,vei înceta să te condamni,să te critici sau să te scuzi în faţa agresorului;îl vei privi ca pe o persoană periculoasă,vei căuta să eviţi riscul confruntării cu el şi vei apela la instituţiile care se ocupă de astfel de cazuri.
La nevoie,adresează-te familiei,prietenilor,reprezentanţilor autorităţilor,personalului unei fundaţii,pentru sprijin şi consiliere.
Dacă ai un serviciu,nu ceda la insistenţele partenerului de a renunţa la slujbă. Femeile-victime ale violenţei domestice care nu au o muncă remunerată sunt dependente total de soţ (partener).
