„Din păcate, viaţa mea este un roman“, admitea trist fiica fostului premier liberal Gheorghe Tătărescu, care ne-a fost contemporană până în iulie 2009. „Sunt o supravieţuitoare a vieţii înfiorător de grea a închisorii, a unei vieţi care a trebuit să treacă de la culmile neprevăzute în viaţa unui om normal la abisuri de neînchipuit“, spunea Sanda Tătărescu-Negroponte în deschiderea interviului „Profesioniştii“, cu Eugenia Vodă.

Locuia într-o casă pe strada Polonă, la nr. 19

Născută prematur la Târgu-Jiu chiar de Sfânta Maria, pe 15 august 1919, a fost primul copil al liberalului licenţiat în Drept la Paris Gheorghe Tătărescu şi al Aretiei Piteşteanu, din neam de moşieri, educată în Belgia în arte şi limbi străine. Părinţii au botezat-o Sanda Maria. Crescând într-o familie cu pretenţii şi vizibilitate mondenă şi politică, ea şi fratele său mai mic, Tudor, au fost instruiţi să cunoască o limbă străină, urmând o şcoală cu regim de semi-internat. „Mergeam dimineaţa cu guvernanta mea la şcoală şi mă întorceam seara“, povesteşte cea care locuia într-o casă pe strada Polonă, la nr. 19, ce imita bine o culă oltenească – după preferinţele mamei şi originile gorjene ale tatălui. De altfel, tot într-o culă oltenească, de la Poiana, îşi petreceau şi verile, fiind vizitaţi de Elena Văcărescu, Martha Bibescu, Regele Carol al II-lea, Valentin Bibescu, Nicolae Titulescu etc. Şi, ca orice domnişoară de condiţie bună, a avut parte de un bal de prezentare în lumea bună, chiar la majorat.

Când tatăl său a fost numit ambasador la Paris, Sanda îşi făcea deja studiile la Londra, în domeniul muzeologiei şi decoraţiunilor interioare, la îndemnul mamei sale. Dar Sanda, fiind crescută printre copii din familii înstărite şi într-un cartier de vile în care se dădeau adesea baluri şi recepţii, era mai atrasă de mondenităţi (interzise de părinţi), decât de studii. Numele şi funcţia tatălui său i-au deschis multe uşi, chiar şi pe aceea de la Palatul Buckingham, în 1938, unde i-a fost prezentată reginei în cadrul „balului debutantelor“.

Sanda, „duşman al poporului“