Una dintre culorile interzise este roşu Vermillion, deoarece pigmentul este obţinut din mercur, mai precis din cinabru, un minereu care conţinea sulfură de mercur, era cu atât mai intens, cu cât particulele de minereu erau mai mici. A fost folosit vreme de circa 8 000 de ani, de când romanii l-au descoperit în Spania şi l-au folosit în cosmetică şi artă. Sclavilor le revenea sarcina periculoasă de a extrage cinabru din minele spaniole, de a le încălzi şi zdrobi pentru a obţine râvnitul pigment. A fost folosit intens în pictura Renascentistă. În secolul al XX-lea, a fost interzis din cauza toxicităţii sale şi a fost înlocuit cu roşul cadmiu obţinut dintr-un pigment sintetic. Descoperă şi alte culori pe cât de frumoase, pe atât de periculoase!

Verdele Scheele

La începutul anilor 1800, un nou colorant a cucerit nobilii din epoca victoriană. Chimistul Carl Wilhelm Scheele a lansat o nuanţă de verde atât de vibrantă, încât a devenit preferatul doamnelor din înalta societate. Curând, verdele Sheele a fost folosit în toată Marea Britanie în realizarea rochiilor, tapetului, covoarelor şi plantelor artificiale.

Singurul dejavantaj a fost acela că noua culoare a fost realizată cu arsenit de cupru, care conţinea elementul mortal arsenic. Femeile care o purtau şi familiile lor au început să aibă probleme de sănătate. Unii muncitori din fabricile care foloseau colorantul zilnic şi-au pierdut viaţa. Curând, oamenii din acea vreme au devenit conştienţi de faptul că arsenicul era mortal nu doar dacă era ingerat, ci şi prin expunerea la materialele care îl conţineau. Unii n-au ţinut cont de avertismente şi au continuat să folosescă veştmintele vopsite în verde Scheele în numele modei, până în anul 1895.

Verdele de Paris, culoarea la modă care i-a ucis pe mulţi