Unele afecţiuni au un miros atât de pregnant încât pot fi "descoperite" chiar şi de nasul uman. De exemplu, se zice că febra galbenă are mirosul cărnii crude, pe când tuberculoza se aseamănă olfactiv cu berea stătută, în faza incipientă, iar apoi aduce a carton îmbibat în saramură. Acestea sunt boli cu mirosuri puternice, fiind depistate şi de nasul uman. Însă animalele au simţul mirosului mult mai dezvoltat, deci pot detecta ceea ce nările noastre nu reuşesc.

Cum miros câinii

Epiteliul nostru olfactiv, zona cavităţii nazale responsabilă cu detectarea mirosurilor, este cu 30% mai mică decât cea a unui câine. Acest lucru duce la o disparitate remarcabilă: capacitatea unui câine de a depista un miros anume este estimată a fi undeva între 10.000 şi 100.000 de ori mai mare decât cea a unui om. Sau, după cum explică Dr. Claire Guest, co-fondatoare a organizaţiei non-guvernamentale britanice Detectorii Medicali Canini, noi putem detecta o lingură de zahăr într-o ceaşcă de ceai, dar un câine poate mirosi o lingură de zahăr în două piscine de dimensiuni olimpice.

Asta, deoarece câinii au mirosul diferit faţă de cel uman. Ritmul lor de adulmecare este din ce în ce mai rapid şi pot expira la viteze diferite. Acest lucru creează un vortex care disipează substanţele volatile mult mai repede în jurul nărilor. De asemenea, au abilitatea de a elimina aerul "vechi" din părţilor laterale ale nasului şi de a trage aer nou în acelaşi timp. Informaţiile obţinute din acest proces se îndreaptă către două părţi diferite ale creierului care comunică între ele şi reuşesc, astfel, să recunoască mirosul.

La început a fost malaria

Unul dintre proiectele majore ale organizaţiei Detectorii Medicali Canini a fost dresarea câinilor pentru a tetecta pacienţii bolnavi de malarie. Ca şi în cazul altor boli infecţioase, persoanele bolnave de malarie pot fi, iniţial, asimptomatice. Însă au un miros specific. Acesta nu poate fi detectat de nasul nostru, însă ţânţarii îl miros cu uşurinţă, fiind atraşi de sângele acestor oameni. Astfel, boala se transmite mult mai repede.

Numai că ţânţarii nu sunt singurii care pot adulmeca malaria. La fel de bine o fac şi câinii, iar după un program de dresaj, echipa Dr. Guest a reuşit să înveţe un grup de câini să depisteze bolnavii de malarie care intrau pe teritoriul Marii Britanii, fără ca aceştia să ştie că sunt purtători de boală. Acelaşi lucru îl fac şi acum cu Covid-19.

Câinii împotriva coronavirusului

Încă din luna mai, când a primit undă verde şi fonduri de cerecetare - 500.000 de lire sterline - de la guvernul britanic, Detectorii Medicali Canini, în colaborare cu Şcoala Londoneză de Igienă şi Medicină Tropicală şi cu Universitatea din Durham a selectat un grup de şase câini pentru a participa în programul de detectare a Covid-19. Deocamdată, proiectul este în faza de colectare de probe.

Şosete şi ciorapi din nylon, sterilizate, care reţin mult mai bine decât alte textile mirosurile corpului uman, precum şi măşti au fost trimise la aproximativ 3.200 de cadre medicale, care trebuie să le poarte pentru o anume perioadă de timp înainte de a le returna pentru analiză. Toate aceste cadre medicale trebuie să fie asimptomatice. Câinii vor fi dresaţi să detecteze şi să reacţioneze doar la mirosul produs de coronavirus.

Dacă programul va avea succes, la fel ca şi în cazul malariei, o flotă canină mult mai mare va învăţa să miroasă noul coronavirus şi va fi folosită la graniţele terestre şi aeriene. Odată mirosită o posibilă persoană infectată cu noul coronavirus, aceasta va fi imediat testată. Metoda ar putea reduce substanţial numărul de infectări care, la nivel mondial sunt încă în creştere.

Sursă foto: Detectorii Medicali Canini