Poluanţii generaţi prin procesul de tăbăcire îşi pot face drum în sursele de apă, ceea ce face chiar şi lucrul într-o tăbăcărie un loc de muncă periculos. Mai mult, pielea fabricată din materiale sintetice, cum ar fi clorura de polivinil (PVC), poate fi la fel de dăunătoare pentru planetă pe tot parcursul procesului de producţie. Datorită celor mai noi tehnologii ecologice, există o opţiune care îşi face loc pe piaţă. Este uşor de produs, arată şi se simte aproape la fel ca pielea naturală şi este realizată în întregime din ciuperci. Se numeşte „Mylo” şi din ea au fost realizate deja genţi şi încălţăminte.

Cum este realizat Mylo?

Procesul de producere a acestui material nou începe cu celulele miceliului, partea a ciupercilor formată din filamente ramificare care se găseşte sub pământ, ca rădăcinile şi alcătuieşte aparatul vegetativ al ciupercilor. Miceliul fungic absoarbe substanţele nutritive necesare creşterii ciupercilor. Procesul de realizare a materialului numit Mylo precupune comprimarea acestor ramificaţii dense pentru a obţine materialul în format 2D, după care acesta este vopsit. Mylo este rezistent la abraziune, dar fără a pierde din căldura, supleţea şi moliciunea pielii naturale.  Primul produs realizat din Mylo a fost o geantă unisex al cărei preţ iniţial a pornit de la 400 de dolari. Fiecare geantă era tăiată manual şi alcăuită în întregime din materialul Mylo, asociat cu o bază de pânză.

Fabricarea materialului Maylo afectează mediul înconjurător?

Brandurile din piele de ciuperci prezintă produsul ca o soluţie pentru pasionaţii de piele care sunt conştienţi de impactul asupra mediului al materialului lor preferat. În loc să aibă nevoie de acri de pământ şi de tone de cereale pentru creşterea vitelor, producătorii de piele de ciuperci cultivă cuve de ciuperci care se hrănesc cu zahăr de sfeclă, melasă sau rumeguş. Când este cultivată pe o suprafaţă plană, ciuperca matură poate fi tăiată şi deshidratată, apoi tratată chimic şi fizic pentru a arăta aidoma pielii naturale.

Jakob Hildebrandt, inginer de mediu la Universitatea de Ştiinţe Aplicate Zittau din Germania, a studiat aplicaţiile pielii de ciuperci. El a studiat dacă pielea de ciuperci sau alte materiale similare, cum ar fi cea din coji de ananas, pot respecta sau nu sustenabile şi pot fi produse fără a distruge mediul. Împreună cu colegii săi a simulat crearea şi durata de viaţă a mai multor piei artificiale şi au comparat climatul ipotetic şi consecinţele legate de poluare ale fiecărui material cu cele din piele de vacă.

S-a constatat că, în timp ce pielile fungice ar putea dăuna mediului mai puţin decât pielea naturală, diferenţa depinde de alegerile pe care producătorii le fac pe parcurs, de modul cum sunt recoltate ciupercile, expediate, prelucrate şi de felul în care este tratat pentru a rezista altor microbi. Cizmele pe bază de piele de ciuperci, purtate zilnic, ar putea avea nevoie de rezistenţă la intemperii, spre deosebire de o geantă de mână pe care proprietarii o poartă mai rar, la ocazii.

FOTO: Shutterstock