Pelerinaj la mănăstirile săpate în piatră

„Credinţa nu ia pauză“, spunea cândva Calistrat Hogaş, un împătimit al drumurilor de vacanţă, explicând că, oriunde s-ar afla în călătoriile sale, caută şi lăcaşurile de cult, ca să se închine şi să le afle istoria. După exemplul său, vom face o călătorie imaginară spre mănăstiri săpate în piatră.

Mănăstirea din stâncă de la Ivanovo

La 21 de kilometri de oraşul bulgăresc Ruse, dai de pitorescul canion al râului Russenski Lom, înconjurat de stânci abrupte şi o privelişte de neuitat.

Tot aici, drumul te poartă spre Mănăstirea din piatră de la Ivanovo, complet diferită de celelalte aşezări monahale din Bulgaria, pentru că este formată dintr-o reţea de bisericuţe şi chilii săpate în piatră, aflate la o distanţă de 32 de metri deasupra nivelului apei.

Istoria locurilor

Peşterile au fost locuite de monahi încă din secolul al XIII-lea şi până în secolul al XVII-lea (Cea mai cunoscută şi mai bine păstrată fiind Capela Gospodev Dol).

Din dorinţa lor de a fi cât mai aproape de Dumnezeu, călugării eremiţi şi-au săpat chiliile, bisericile şi capela direct în peretele muntelui.

Numărul bisericilor era de aproape 40, iar cel al chiliilor ajungea la aproape 300. Din păcate, majoritatea nu s-au păstrat.

Mănăstirea Sfântului Patapie din Corint

Nu puţini sunt românii care ajung la moaştele Cuviosului Părinte Patapie, mare vindecător de cancer.

An de an, ei se alătură grupurilor de pelerini care ajung la mănăstirea ortodoxă care-i poartă numele, zidită la altitudinea de 700 de metri, în munţii Geraneia, din apropierea Corintului.

Sfântul Patapie este prăznuit pe 8 decembrie, iar a treia zi de Paşti este sărbătorită descoperirea moaştelor sale.

Urcuşul până la mănăstire numără sute de trepte care şerpuiesc printre copaci firavi, iar în scurtele popasuri pe care le poţi face până la destinaţie,admiri apele golfului Corint,de un albastru aproape ireal.

Minunile petrecute în apropierea moaştelor Sfântului Patapie sunt nenumărate şi se revarsă până în zilele noastre.

Oameni suferinzi de boli grele, orbi sau chinuiţi de demoni depun mărturie despre puterea acestui mare cuvios al Bisericii din secolul al IV-lea,numit în acatistul său „ocean negolit de tămăduiri pentru bolnavi”.

Cine a fost Sfântul Patapie

Povestea sfântului ne întoarce în timp la Mănăstirea Egiptenilor.

Zidită chiar de el, pe vremea când predica şi făcea minuni la Constantinopol (singurul popas duhovnicesc după ce s-a nevoit multă vreme în pustiul Egiptului), a fost,deopotrivă, casa unde i-a adunat în jurul său pe numeroşii ucenici şi unde şi-a găsit mormântul în care cuviosul s-a stins.

De teamă să nu fie profanate de turci, după cucerirea Constantinopolului, osemintele izvorâtoare de mir ale Sfântului Patapie au fost ascunse de o rudă a familiei imperiale a Paleologilor,într-o peşteră din munţii Geraneia.

Mai târziu, în 1904, moaştele Sfântului Patapie au fost găsite în peştera în care se odihnesc şi astăzi.

Mirosul lor plăcut umple grota împodobită cu frumoase fresce bizantine din secolul al XIII-lea.