Ostrov, mănăstirea dintre ape

Credincioşii îl ştiu drept schitul de pe Ostrovul Oltului din Călimăneşti. Să-l vizitezi o dată şi e suficient să-ţi întăreşti credinţa. E de ajuns să auzi o singură dată vocea măicuţelor de aici şi îţi găseşti liniştea.

Schitul Ostrov,cu hramu „Naşterea Domnului”,nu se află departe de inima Călimăneştiului. Dar apele Oltului au avut grijă să-l separe de zarva şi de grijile lumeşti din oraş.

Odată ce ai trecut podul simplu şi vechi,regăseşti pe insulă,dincolo de bariera de copaci şi de flori,o lume liniştită,plină de evlavie şi de înţelegere. Se spune că aici s-ar fi călugărit soţia lui Neagoe Basarab,cel carea şi ctitorit biserica. Însă date exacte nu există,aşa că totul rămâne în legenda locului. Cert este că,cel puţin o dată,o soţie de domnitor şi-a găsit aici chemarea spre Dumnezeu. Când s-a hotărât să renunţe la cele lumeşti,Smaranda,soţia domnitorului Vlad Călugărul,a ales ca loc de călugărire schitul dintre ape.

Cu modestie şi cu vrerea lui Dumnezeu

Aici trăiesc 12 măicuţe. Tinere,modeste şi cu vorbă blândă. Fac parte din noul „val” de măicuţe,care au venit pe Ostrov după 1996,odată cu transformarea mănăstirii din aşezământ sfânt de călugări într-unul de măicuţe.

După cum recunosc,nu fac minuni,nu fac plantele să crească din piatră seacă… Doar muncesc zi de zi şi au grijă de locaşul lor de cult,aşa cum a lăsat cuvânt Dumnezeu.

Faptul că aici sunt unele dintre cele mai frumoase şi mai îngrijite grădini şi mănăstiri din România e vrerea Domnului. Există oameni care şi-au găsit liniştea în aceste locuri după dezamăgiri care le zdruncinaseră sufletul? E tot dorinţa Lui!

Dar ţine şi de puterea icoanei care o întruchipează pe Maica Domnului,care se găseşte aici de sute de ani,adaugă măicuţa Iuliana.

ne-a spus măicuţa.

Mulţi s-au rugat aici pentru venirea pe lume a unui copil,pentru rude care aveau patima beţiei ori pentru însănătoşirea celor dragi. „O mamă din Timişoara,care stătea de o bună perioadă în Călimăneşti,s-a rugat la Maica Domnului pentru fiul ei,înjunghiat în plămânul drept. Doctorii din Timişoara nu-i dăduseră multe şanse,dar şi-a revenit. Mama lui a ales rugăciunea la icoana Maicii Domnului de aici în locul disperării şi al primului tren spre Timişoara”,îşi aminteşte măicuţa Iuliana.

Dacă asculţi graiul credincioşilor care vin la mănăstire îţi dai seama că,într-adevăr,vin din toată România. O parte dintre ei ştiu de icoana Maicii Domnului şi vin direct la ea,să se roage. O parte au auzit că aici,în grădinile ferite de apele Oltului,îşi pot găsi tihna. Pentru toţi există o vorbă bună din partea măicuţelor şi o minune ce urmează a fi înfăptuită.

Cu şase metri mai înaltă decât în trecut

Pe vremuri,insula pe care este construită mănăstirea adăpostea arbori seculari. Din păcate,aceştia au dispărut după ce,în timpul comunismului,insula,şi cu ea biserica,a fost ridicată şase metri. Poate aşa a fost mai bine.

Dacă nu se decidea înălţarea insulei,biserica ar fi fost inundată în timpul lucrărilor de construcţie a barajului de la Călimăneşti.