Motivul uimitor pentru care anumiţi oameni iubesc animalele

La fel ca oamenii, şi animalele au nevoie de afecţiune, îngrijire. Poate că ele nu îţi oferă nimic în schimb, dar s-a demonstrat că animalele de companie au un efect pozitiv asupra sănătăţii fizice şi psihice a unui om.  

Dar nu toţi oamenii iubesc animalele. Sau, dacă o fac, ei preferă câinele sau pisica. Ei bine, există oameni care ar putea fi predispuşi genetic să aprecieze animalele.

Iată care este legătura dintre aprecierea noastră faţă de animale şi genetica

John Bradshaw, autorul bestseller-ului ”În apărarea câinilor” (In Defence of Dogs), a scris că oamenii au început să domesticească animalele undeva între 15.000-5.000 de ani în urmă. Această ţinere sub control a fost esenţială, deoarece astfel s-au stabilit generaţii de creştere a animalelor.

Aşadar, pentru a se asigura că sălbaticul a rămas sălbatic - şi că domesticul a rămas domestic - puţine animale au trăit mai îndeaproape alături de oameni. În cele din urmă, între acele animale adăpostite şi oameni s-a creat o legătură. Acel grup de oameni care păstrează animalele alături au de câştigat.

"Grupurile care au format oamenii care aveau empatie pentru animale şi o înţelegere a creşterii animalelor ar fi înflorit în detrimentul celor care ar fi trebuit să continue să se bazeze pe vânătoare pentru a obţine carne. Dar, la un moment dat, istoria strategiilor alternative de furt a animalelor domestice sau de înrobire a îngrijitorilor lor umani a devenit viabilă. Aceleaşi gene care predispun astăzi la unii oameni să-şi ia prima pisică sau câine s-ar fi răspândit printre aceşti fermieri timpurii", scrie John Bradshaw în cartea sa.

Aşadar, ceea ce oamenii au început pe măsură să aprecieze ca un serviciu real oferit de animale - păzirea culturilor, împrăştierea solului - poate avea, în timp, o apreciere pentru animale în general.

Poate de aceea eforturile de a crea companioni mecanici, cum ar fi câinele robotic Sony Aibo, încă nu a prins la public. Poate merge ca un câine şi scoate aceleaşi sunete şi chiar pare să fie ca un câine, dar genele noastre ne spun că nu este un câine.

Şi poate de aceea, pentru a vinde câinele-robot Aibo, Sony pare să întoarcă o pagină din istoria noastră evolutivă. Cea mai recentă încarnare a câinelui robo promite o inteligenţă artificială sofisticată, permiţând ciobanului să îl ajute în jurul casei. Dar sufletul? Vom putea să apreciem şi să ne legăm cu această creatură aşa cum au făcut strămoşii noştri cu animalele reale? Este greu de crezut.