Cum a ajuns Dani Oţil să fie pasionat de raliu şi de viteză: “Am simţit în 2 minute ce n-am simţit în ani buni”
Simpatic, plin de carismă şi curtat de femei, Dani Oţil este unul dintre cei mai râvniţi burlaci din România. Cariera sa în televiziune i-a adus un succes foarte mare la public, iar împreună cu colegul şi prietenul său de-o viaţă, Răzvan Simion, face echipă dis-de-dimineaţă, la matinalul Antenei 1.
Pe lângă televiziune şi emisiune, Oţil mai are o mare pasiune, descoperită din întâmplare, după ce a avut şansa de a urca într-o maşină de raliu, în dreapta unui prieten. Aşa a început aventura lui în acest sport.
Dani Oţil a vorbit despre acest hobby într-un interviu acordat publicaţiei auto-bild.ro.
“Curse aveam în sânge dintotdeauna. Din păcate, n-am avut buget. Un prieten mi-a oferit şansa de a mă urca în dreapta lui la raliu şi mi-a promis că mă lasă să mă dau la o coastă în postura de pilot. Atât mi-a trebuit! Şase ani mai târziu şi mii de euro pierdute din bugetul familiei, iată-mă! Nu îmi pare rău, am reuşit să simt în două minute şi patru secunde lucruri pe care nu le simţi în ani buni în alte condiţii sau având alte hobby-uri, nu vorbesc de sporturi neapărat. Visul meu e să ajung la raliu, dar nu consider că sunt încă suficient de bine pregătit încât să mă dau tare, cred că simţi lucruri pe care nu ai cum să le „dublezi” în alte hobby-uri”, explică prezentatorul tv.
Citeşte şi: Încă o cântăreaţă îndrăgită din România divorţează
“Sunt atâţia kilometri, atâtea minute de concentrare şi recunosc că nu sunt pregătit să merg măcar 90%. Aşa, să ne înţelegem, orice şofer iei de aici de la Mioriţa, un şofer care intră mai tare în viraj, oricine poate să meargă la un raliu cu riscurile de rigoare. Dar aici trebuie să facem distincţia între şofat şi pilotaj. |ncepem cu o deplasare din punctul A în punctul B. E doar şofat asta, mergi cu maşina, nu o pilotezi, e o diferenţă mare şi nu putem vreodată să le confundăm. La raliu e greu să ţii trasa, e greu să ţii ritmul, e greu să stai în aderenţă, pentru că ştiţi bine că la raliu aderenţa poate să fie diferită de mai multe ori pe o singură etapă. La coastă, recunosc, e un pic mai simplu. Mergem pe acelaşi nivel de aderenţă de jos până sus şi acolo te concentrezi să scoţi maximumul din maşină, din roţi, din tine, totul e foarte matematic. La raliu, trebuie să te şi adaptezi. Concluzionez: nu cred că am destui kilometri la coastă şi pe pistă încât să mă sui, chiar şi la un raliu de asfalt şi să zic „Da, am mers tare!”. Probabil că mă voi da forlighter, cum am mai făcut, mă simt bine, mă scutur un pic şi zic „Da, am mers şi eu la raliul ăsta”, dar nu am mers tare, nu am fost sportiv 100%, a mai spus Dani Oţil în interviul cu pricina.