Marlon Brando, despre moartea fostei iubite Marilyn Monroe: „Nu s-a sinucis!”

„A fost pusă la pământ, dar avea o mare inteligență emoțională – o intuiție incredibilă pentru ce simțeau alții, cea mai rafinată formă de inteligență posibilă”, a declarat, la un moment dat, Marlon Brando despre mult îndrăgita lui prietenă și fostă iubită.

Cei doi regretați actori s-au întâlnit la o petrecere din New York la începutul anilor ’50. Când ea l-a bătut pe el ușor pe umăr, în timp ce el trecea pe lângă ea, Marlon s-a speriat și a lovit-o, din greșeală, în față cu umărul. Brando nu mai știa atunci cum să-și ceară scuze pentru asemenea accident regretabil, însă ea i-a spus pe un ton calm, imperturbabil: „Nu există accidente pe lumea asta!”

Relație specială

Acea seară memorabilă a fost cea care le-a unit pe cele două staruri hollywoodiene, care au trecut apoi de la o amiciție minunată la a fi iubiți, apoi invers. După divorțul ei răsunător de sportivul Joe DiMaggio, Monroe a început să petreacă tot mai mult timp cu Brando, despre care se zvonea că este implicat într-o relație romantică cu cea mai frumoasă femeie din Cetatea Filmului prin 1955, susține revista People.

Nu se știe cu exactitate când au devenit iubiți, însă actorul a recunoscut că erau perioade când își petreceau mult timp împreună și vorbeau la telefon cu orele. În timpul anilor ei de mare zbucium sufletesc, Marlon i-a oferit un umăr pe care să plângă până în momentul morții ei subite și șocante de pe 4 august 1961, ne informează Showbiz Cheat Sheet.

Cauza morții

Cauza oficială a dispariției premature a lui Marilyn a fost descrisă ca fiind sinucidere în urma unei supradoze luate de aceasta, iar lucrul acesta a fost făcut cunoscut de medicul legist Theodore J. Curphey de la morga de stat. Totuși, s-au spus multe despre felul în care a murit legendara actriță și au fost vehiculate numeroase ipoteze și acuzații.

Norma Jean Mortenson și-a petrecut copilăria și adolescența în diverse orfelinate și familii de plasament din California. Mama ei, care era mai tot timpul internată în spitale psihiatrice, n-a făcut niciodată parte din viața ei, lucru care a determinat-o pe Monroe să plece de-acasă la 16 ani și să se mărite pentru prima dată în viața ei. Căsnicia aceea s-a încheiat în divorț, exact ca următoarele două mariaje din viața ei, cu Joe DiMaggio, din 1954, și Arthur Miller, în 1956.

Decăderea

Spre finalul vieții ei, vedeta de cinema era sub supravegherea unui psihiatru și aproape că nu mai ieșea din casă. Când Marilyn nu i-a răspuns menajerei, aceasta l-a sunat pe psihiatrul actriței, care a spart ușa casei și a descoperit-o pe Monroe moartă în pat. Avea 36 de ani.

„Mă pricep destul de bine să citesc starea oamenilor și să-mi dau seama ce simt și, în ceea ce o privește pe Marilyn, n-am sesizat urme de depresie la ea și nici vreo tendință autodistructivă. Tocmai de aceea sunt convins că nu s-a sinucis!”, a pus Marlon Brando punctul pe i.

Această declarație apare în auobiografia actorului din 1994, denimită „Songs My Mother Taught Me”. În carte, acesta se referă la o convorbire telefonică dintre el și actriță cu numai câteva zile înainte de moartea ei. Brando susținea că atunci el și ea și-au făcut planuri să ia masa împreună zilele următoare, au glumit și discutat despre diverse subiecte deloc tensionate.

Sinucidere sau crimă?

Brando susține că Marilyn nu l-ar fi invitat pe el la masă dacă ea era implicată într-o relație amoroasă cu alt bărbat, cum ar fi fratele fostului președine american, Robert F. Kennedy. El considera că toată nebunia cu președintele Kennedy și fratele lui a apărut pentru a acoperi adevărul.

„Poate că a murit din cauza unei supradove accidentale, dar eu am crezut tot timpul că a fost omorâtă”, a declarat Marlon în cartea sa. Revista People ne amintește că și Frank Sinatra a fost de aceeași părere, dând vina pe Robert Kennedy și pe anturajul lui pentru dispariția ei prematură. Totuși, nu s-a dus niciodată până la capăt nicio investigație oficială care să afle adevărul despre decesul șocant al lui Marilyn Monroe.

Foto - How to Marry a Millionaire (1953), The Wild One (1953)