Demența, o boală modernă. De ce nu se făcea pe vremuri?

Există extrem de puține menționări despre pierderea severă a memoriei în textele medicale din Grecia Antică și Roma Antică, ceea ce ne face să credem că asemenea boală era rar întâlnită atunci. Sau deloc.

Un nou studiu despre demență a analizat scrierile existente acum 2.000-2.500 de ani, pe vremea folozofului grec Aristotel, a lui Galenus (primul mare medic al Antichității) și a filozofului roman Cicero.

Grecii antici au recunoscut că, odată cu înaintarea în vârstă, apar probleme în privința memoriei, care astăzi ar fi denumite „dificultăți cognitive ușoare”, însă nu există dovadă concretă a existenței unei pierderi majore de memorie la acea vreme, pierderea capacității de vorbire sau de-a judeca, cauzate de Alzheimer sau orice alt tip de demență, așa cum suferă milioane de oameni în zilele noastre.

Drept urmare, profesorul gerontolog Caleb Finch, de la Universitatea California de Sud, susține că demența este o boală modernă, conform concluziei trase în urma analizei făcute. Cercetătorul a luat în calcul scrierile lui Hipocrate și a discipolilor săi și, după ce le-a studiat temeinic, a ajuns la concluzia că oamenii în vârstă sufereau, la acea vreme, de surzenie, amețeli și tulburări digestive, nicidecum de pierderea memoriei.

Câteva secole mai târziu, totuși, a început să se menționeze despre acest subiect în Roma Antică. Galenus a constatat că unii vârstnici de 80 de ani începeau să aibă dificultăți în a învăța lucruri noi. Se pare că senatorul și faimosul orator Valerius Messalla Corvinus și-a uitat, la un moment dat, propriul nume. Iar Cicero a observat că „prosteala bătrânilor… este caracteristică seniorilor iresponsabili, dar nu tuturor celor în vârstă”.

Profesorul Finch susține că Alzheimerul e o boală a zilelor noastre, iar această concluzie și-a publicat-o în „Jurnalul bolii Alzheimer”. „Grecii antici au extrem de puține menționări a unor dificultăți cognitive slabe. Iar, în ceea ce îi privește pe romanii antici, aceștia au doar patru precizări despre cazuri rare de demență. Și nu putem ști dacă se revereau la Alzheimer sau nu”, a conchis acesta.

Romanii și grecii aveau o durată medie de viață de 30-35 de ani, concluzie trasă după studierea mormintelor din acea perioadă. Și demența apare după 60 de ani și nici măcar nu e „obligatorie” la acea vârstă. Totuși, s-au înregistrat cazuri de oameni care își serbau a 40-a aniversare sau chiar a 100-a zi de naștere.

Concluzia e că boala care te face să-ți pierzi memoria și care e cauzată de acumularea de proteine în jurul celulelor din creier nu prea era răspândită în Antichitate. Profesorul Finch e de părere că au început să se înregistreze cazuri de declin cognitiv la romani abia după ce orașele lor au devenit mai mari și mai populate și poluarea a crescut.

foto - Shutterstock