Evaluarea sănătății cardiovasculare. Ce teste sunt necesare pentru a depista afecțiunile inimii?
Analizele și testele pentru sănătatea cardiovasculară includ măsurători simple, cât și investigații mai complexe, adaptate în funcție de vârstă, stil de viață și istoricul medical.
Sănătatea cardiovasculară reprezintă o componentă esențială a bunăstării generale, deoarece bolile de inimă și vase de sânge sunt printre principalele cauze de deces la nivel global. Evaluarea periodică ajută la identificarea timpurie a riscurilor cardiovasculare, permițând intervenții care pot preveni probleme grave precum infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral sau insuficiența cardiacă.
Analize de sânge esențiale
Analizele de sânge sunt primul pas în evaluarea cardiovasculară, oferind informații despre factorii de risc modificabili. Aceste analize sunt simple, implicând doar o probă de sânge.
Profilul lipidic măsoară colesterolul total, colesterolul LDL („rău‟), HDL („bun‟) și trigliceridele. Niveluri ridicate de LDL și trigliceride favorizează depunerea plăcilor pe artere, crescând riscul de blocaje.
Ideal, colesterolul total ar trebui să fie sub 200 mg/dL, LDL sub 130 mg/dL, iar HDL peste 40 mg/dL la bărbați și 50 mg/dL la femei. Aceste teste se recomandă de la vârsta de 20 de ani, la un interval stabilit de medic.
Alte analize includ proteina C-reactivă de înaltă sensibilitate, care detectează inflamația arterială, un predictor al atacurilor de cord. Niveluri peste 2 mg/L indică un risc crescut. Lipoproteina (a), influențată genetic, se verifică dacă ai istoric familial de boli cardiace precoce.
Ceramidele plasmatice, molecule implicate în rezistența la insulină, pot semnala riscuri pe termen scurt. Peptidul natriuretic de tip B (BNP) ajută la diagnosticarea insuficienței cardiace, măsurând proteine eliberate de inimă sub stres, iar troponina T detectează daune cardiace.
Tensiune, greutate și glucoză
Măsurarea tensiunii arteriale este esențială, deoarece hipertensiunea forțează inima să lucreze mai mult, ducând la deteriorare. Valori normale sunt sub 120/80 mmHg; peste acestea, monitorizarea este necesară.
Dacă există obezitate, aceasta este un factor major de risc pentru diabet și boli cardiace. Un IMC peste 25 crește riscurile cardiovasculare.
Glucoza sangvină și hemoglobina glicozilată (HbA1c) verifică diabetul sau prediabetul. Niveluri ridicate de glucoză afectează vasele de sânge, favorizând ateroscleroza.
Aceste măsurători se fac regulat de la 45 de ani încolo sau mai devreme dacă există factori de risc.
Teste electrice și de monitorizare
Electrocardiograma (ECG) înregistrează semnalele electrice ale inimii, detectând ritmuri anormale sau semne de infarct anterior. Este un test rapid, nedureros. Monitorizarea Holter, la indicația medicului, implică purtarea unui dispozitiv portabil pentru 24-48 de ore, pentru a capta aritmii care apar intermitent.
Teste imagistice și de efort
Ecocardiograma folosește ultrasunete pentru a vizualiza structura inimii, valvele și fluxul sangvin, identificând probleme precum valve îngustate sau slăbiciune musculară. Testele de efort, precum mersul pe bandă, evaluează răspunsul inimii la activitate fizică, dezvăluind blocaje coronariene.
La recomandarea medicului, tomografia computerizată (CT) cardiacă detectează calciul din artere, un semn de ateroscleroză, iar angiografia CT oferă imagini detaliate ale vaselor. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) oferă observarea inimii fără radiații.
Modelele tradiționale de calcul al riscului cardiovascular includ factori precum vârsta, tensiunea și colesterolul pentru a estima riscul pe 10 ani. Acestea au fost rafinate de-a lungul timpului, integrând măsurători avansate precum presiunea centrală sau numărul particulelor LDL.
Discută cu medicul de familie despre aceste investigații dacă ai trecut de 45 de ani, sau chiar mai devreme dacă părinții ori frații tăi au boli cardiovasculare!
@Freepik
Redacția