Bijuterii etnice Navajo – istoria și elementele lor distinctive

Tribul Navajo din sud-vestul Americii a fost  multă vreme faimos pentru tehnicile artizanale de realizare a bijuteriilor din argint și a celor cu turcoaz. Deși au fost descoperite bijuterii tribale etnice datând din 8.800 î.Hr., arta iscusită de a realiza bijuterii Navajo a început cu adevărat să prindă contur în timpul influenței spaniole (secolul al XVI-lea).

Bijuteriile Navajo au parcurs un drum foarte lung de-a lungul secolelor. Ele sunt adevărate opere de artă căutate de colecționarii și iubitorii de bijuterii argint etnice din întreaga lume. Valoarea lor incredibilă constă în detaliile complicate realizate manual. Deși mulți au încercat să reproducă în serie piesele Navajo, niciunul nu a reușit să se ridice la nivelul de excelență al acestora.

Elemente distinctive ale bijuteriilor Navajo

Navajo este cel mai mare trib de amerindieni din sud-vest (New Mexico si Arizona) și au început ca un grup semi-nomad de vânători și culegători care au făcut comerț cu triburile Pueblo și exploratorii spanioli. Diverse podoabe, cum ar fi bijuteriile și margelele, sunt o parte vitală a moștenirii culturale a poporului Navajo. Ornamentarea este considerată un semn de bogăție pentru cultura lor: cu cât o bijuterie era mai impunătoare și mai elaborată, cu atât mai mult respecta purtătorul.

Argintul sterling, pietrele mari și formele organice sunt comune printre modelele de bijuterii Navajo. Piesele se concentrează pe frumusețea înnăscută a rocilor și a mineralelor din mediul înconjurător. De obicei, pietrele sunt fie aspre, lustruite, fie sculptate în forme geometrice.

Când exploratorii spaniolii au intrat pentru prima dată în contact cu nativii americani în secolul al 16-lea, ei au împărtășit cunoștințele de argintărie cu aceștia. Pe lângă influența spaniolă, amerindienii au preluat de la meșteșugarii mexicani pielari arta „ștampilării” argintului. Aceasta a devenit un aspect distinctiv al majorității pieselor de bijuterii de argint autentice de astăzi.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, majoritatea bijuteriilor Navajo erau create din piele sau argint, în general cu modele foarte simple, care erau marcate sau ștampilate cu decorațiuni de suprafață.

Bijuterii cu turcoaz

Deși pietrele semiprețioase turcoaz au fost apreciate de mii de ani, abia în 1880 au fost montate pentru prima data într-o bijuterie de argint de către triburile Navajo.

Turcoazul a fost preferatul celor mai mulți artizani. După ce au introdus pietre de turcoaz în modelele lor, au început să încorporeze corali și diverse alte tipuri de pietre prețioase și semiprețioase, la începutul secolului al XX-lea. Inițial, bijuteriile Navajo erau create numai pentru alți membri ai tribului și pentru triburile vecine, dar pe măsură ce tot mai mulți comercianți treceau prin sud-vestul american pe calea ferată, cererea de bijuterii de argint Navajo a provocat o revoltă comercială internațională.

Odată cu creșterea cererii comerciale, turcoazul a devenit din ce în ce mai abundent, pe măsură ce noi mine au început să se deschidă în Arizona. Acest lucru, combinat cu accesul la instrumente de mai bună calitate, le-a oferit meșteșugarilor Navajo capacitatea de a realiza bijuterii cu turcoaz apreciate în întreaga lume. Amerindienii deveniseră atât de pricepuți în arta prelucrării argintului, încât furnizau și altor triburi monturi de bijuterii în care lapidarii fixau pietrele ulterior.

Pandantivele Naja cu semilună

Argintarii Navajo topeau adesea monedele de argint pentru a le putea transforma în bijuterii. De asemenea, aveau să facă schimb cu alte ornamente de argint care ar putea fi topite, cum ar fi sfeșnice, tacâmuri și ceainice. Meșterii Navajo erau renumiți pentru realizarea de curele, cruci, catarame, pinteni și bijuterii de calitate. Unul dintre cele mai căutate modele Navajo a fost un pandantiv în formă de semilună, cunoscut sub numele de „naja”.

Pandantivele Naja erau realizate manual din argint ciocănit, de obicei ștanțate sau dăltuite cu modele tribale decorative și fixate cu pietre semiprețioase colorate. Conceptul de pandantiv în formă de semilună este prezent și în alte culturi, inclusiv romană, greacă și spaniolă. Pandantivele Naja au fost folosite în mod obișnuit ca piese centrale pentru „colierele cu flori de dovleac”, un design de colier de inspirație spaniolă. Colierele cu flori de dovleac erau foarte populare, deoarece se credea că protejează oamenii și caii de spiritele rele.

Istoria bijuteriilor Navajo

Atsidi Sani (1830 – 1918), este primul fierar Navajo care a învățat să lucreze argintul de la un argintar mexican si de la spanioli. Fierarii Navajo faceau pe vremea accea catarame, căpestre, nasturi din fier, oțel, cupru.  Unele dintre lucrările timpurii in argint ale bătrânului fierar Atsidi Sani au constat în brățări, pandantive in formă de semilună (“najas”), cruci, coliere, decorațiuni pentru curele (“conchas”), dintre care prima s-a convenit că a fost realizată în 1853.

Primii argintari Navajo au gravat și ștampilat desene în argint topit din monede, tacâmuri și lingouri obținute de la comercianții europeni. Mai târziu, foile de argint și sârma achiziționate de la coloniștii americani au fost, de asemenea, transformate în bijuterii. Pansoanele și ștampilele folosite in pielăria artizanală de către mexicani au fost primele instrumente utilizate de triburile Navajo pentru a crea aceste decorațiuni.

La scurt timp după începutul secolului al XX-lea, turismul a început în sud-vestul Americii, în principal datorită căii ferate. În anii 1920, bijuteriile Navajo au început să fie vândute în magazine și locuri populare, cum ar fi punctele comerciale din Marele Canion.

Afacerea cu bijuterii Navajo a cunoscut o expansiune uriașă în ultimul secol si a devenit o industrie majoră in sud-vestul SUA. Artizanii nativi americani lucrează din greu pentru a crea piese autentice care reflectă credințele și cultura poporului lor. Astăzi, bijuteriile Navajo din argint și turcoaz sunt încă la modă și la mare căutare.