Dependență de dulciuri la copii? Iată cum gestionezi situația ca părinte

Dacă copilul tău îţi cere dulciuri încontinuu, s-ar putea să fie vorba despre un mecanism biologic cu rădăcini adânci. Copiii au o preferinţă naturală pentru gustul dulce, pentru că acesta semnalează energie rapidă. Mai mult, ei au mai multe papile gustative decât noi, adulţii — ceea ce poate explica de ce, la vârsta de două-trei ani, încep să facă grimasă la legume amărui. În trecut, gustul amar era semnal de potenţială toxicitate, aşa că organismul a evoluat să îl respingă. Prin urmare: dorinţa de dulciuri la copil nu este neapărat o problemă de disciplină, ci un indiciu că mediul alimentar şi obiceiurile tale cere ajustare.

1. Explică-i unde duce excesul de zahăr

Când copilul cere desert după desert, explică-i cu răbdare — pe limbajul lui — ce poate însemna excesul de zahăr. Spune-i că, dacă mănâncă foarte des dulciuri, s-ar putea să îşi piardă treptat energia de joacă, să se îmbolnăvească mai des, sau să apară probleme cu dinţii — şi ştii că tratamentele dentare nu sunt deloc distractive. Aşa îl ajuţi să înţeleagă că nu eşti doar „un părinte care spune nu”, ci ai grijă de sănătatea lui.

2. Găteşte mai des acasă 

Atunci când îţi vine greu să găteşti, e tentant să alegi mâncăruri procesate sau semipreparate. Dar acestea ascund de multe ori zahăr, aditivi, ingrediente pe care nu le controlezi. Încearcă ca măcar acasă — unde ai control — să oferi preparate gătite de tine. Implică copilul în proces: văzutul și participatul la preparare cresc plăcerea de a mânca. Câte idei: înlocuieşte untul cu avocado când coci prăjituri, foloseşte banane bine coapte ca îndulcitor natural, adaugă scorțișoară sau vanilie în loc de zahăr rafinat, brioșe cu quinoa pentru consistenţă şi saţietate. Foloseşte forme mai mici de copt — în loc de un chec mare, alege brioșe: porţii mai mici → senzatie de răsfăţ, dar cu moderare.

3. Monitorizează sursele ascunse de zahăr

Nu doar prăjiturile contează — micul dejun, gustările „ușoare”, ce pare inofensiv, pot conţine mult zahăr. De exemplu: un bol de cereale pentru copii îl poate încărca cu 5 grame (sau mai mult) zahăr la prima masă a zilei; la gustarea de după-amiază, un covrig sau biscuiţi cu zahăr pot duce la un total ce depăşeşte uşor cantitatea recomandată (pentru copiii de 4-8 ani) de 12 grame/zi. Prin urmare: fă-ţi un inventar rapid al ce mănâncă, verifică etichetele, discută cu instituţia (grădiniţă/şcoală) ce gustări primeşte. Limitarea zahărului în alimentație nu e rigorism — este protecție.

4. Transformă limitele în alegeri, nu în reguli stricte

„Nu mai primeşti dulciuri” sună ca un ordin — şi fiecare copil ştie că în spatele acelui „nu” poate veni protest, ceartă, criză. Spre deosebire de asta, propune: „Sigur, poţi avea un desert astăzi. Când vrei: acum sau după masă. Dacă îl mănânci acum, nu mai putem să luăm altceva după masă.” Oferind alegere, îi dai copilului un mic control – ceea ce reduce frustrarea, diminuând crizele. Faci din limită ceva de tip: “Tu alegi, în condiţiile astea”.

5. Fii modelul pe care vrei să îl vadă copilul!

Copiii învaţă ce văd. Dacă tu ai obiceiuri alimentare haotice — mănânci când eşti stresat, foloseşti mâncarea ca recompensă, ignori semnalul de foame — copilul va absorbi asta ca pe normal. Studiile arată că copiii ale căror părinţi au obiceiuri alimentare dificile au risc mai mare de supraponderalitate. Aşa că, uită-te în oglindă: mănânci mai mult dulciuri decât ți-ai propus? Foloseşti mâncarea pentru alte motive decât foamea? Dacă da — lucrurile nu ţin de “copilul care cere prea mult”, ci de familia întreagă care trebuie să își facă un upgrade.

6. Renunţă să foloseşti dulciurile ca recompensă

E simplu: dacă îl răsplăteşti cu o prăjitură pentru că a mâncat tot din legume, ce mesaj îi transmiți? „Legumele trebuie să le mănânci ca să primeşti dulciuri.” Şi dulciurile devin țelul, nu legumele. Pe termen scurt funcţionează, dar pe termen lung creezi obiceiuri alimentare bazate pe „câştig” şi „pedeapsă”. Iar copilul învață să mănânce din motive altele decât foamea: stres, plictiseală, anxietate sau fericire. Nu asta vrem.

@Freepik

Editor: Raluca Toma