Doiniţa Oancea: Cer foarte mult de la mine, aşa că fac multe

Doiniţa Oancea a debutat în actorie în 2008, cu rolul Minodora din serialul tv ,,Inimă de ţigan“. De altfel, în urma acestui rol, a ajuns să se înscrie la Facultatea de Teatru şi să continue pe drumul actoriei. Au urmat alte roluri în ,,Regina“, ,,Moştenirea“, ,,Îngeri Pierduţi“, ,,Fetele lu' dom' profesor“. În prezent, Doiniţa o joacă pe Narcisa în serialul ,,Sacrificiul“ de la Antena 1.

Ai terminat jurnalismul, însă ai ales calea actoriei şi ai devenit una dintre cele mai populare actriţe de la noi. Care este secretul reuşitei tale?

Nu am ales eu, ci meseria m-a ales pe mine sau, dacă vrei, am fost trimisă la o întâlnire cu această meserie de către Dumnezeu. Nu aveam nimic în plan legat de actorie. Terminasem jurnalismul, tocmai mă întorsesemde la nişte studii postuniversitare (ramura sociologie) de la Central European University. Nu ştiu dacă am un secret. Probabil faptul că iubesc din suflet ceea ce fac şi, de aceea, atunci când am un rol de jucat, indiferent cât de mic, îi acord toată atenţia mea.

Care a fost cel mai preţios sfat primit de cineva din breaslă (actor, regizor) şi de la cine?

Încerc să-mi aduc aminte de un sfat, dar nu-mi vine nimic concret în minte. În primii mei ani, mentor mi-a fost regizorul Iura Luncaşu. Am absorbit tot ce îmi spunea, toate indicaţiile pe care mi le dădea, iar pe lângă asta pot să spun, în schimb, că „am furat meserie“. Atunci când nu filmam şi aveam pauză pe platou, eu nu mă duceam să mă plimb, să stau la soare sau să vorbesc la telefon, ci rămâneam în camera de repetiţii şi la monitor cu regizorul. Eram numai ochi şi urechi la ce indicaţii se dădeau, la cum c o n s t r u i e s c secvenţele şi la cum îşi construiesc personajele actorii pe care îi consideram foarte buni. Cam aşa îmi amintesc că au stat lucrurile.

Toate rolurile pe care le-ai avut până în prezent au fost pozitive. Ai accepta provocarea să interpretezi şi un rol negativ?

Bineînţeles. Chiar mi-aş dori unul. Cu Narcisa, personajul meu din ,

“, deja m-au dus într-o zonă mai puţin pozitivă. Observ acest lucru chiar şi în reacţiile oamenilor, care îmi spun că nu le place de mine, referindu-se la personaj.

Ce nu ai face niciodată pentru un rol?

Hmm, întrebare grea! Nu ştiu ce nu aş face, pentru că nu ştiu cât de departe se poate merge cu cerinţele. Probabil nu aş juca în „costumul Evei“. Dar, depinde foarte mult de regizor, de echipă, de cum reuşesc să te facă să te simţi confortabil, de justificarea goliciunii, de cât de artistic este filmul. Deci... who knows (n.r. – cine ştie)?! Te anunţ când voi renunţa la un film din cauza unei cerinţe pe care nu am putut să o accept.

Care crezi că este calitatea care nu ar trebui să-i lipsească unui actor?

Sensibilitatea, empatia, inteligenţa emoţională, o minte ageră. Eu cred că un actor, ca să fie bun, trebuie să dispună de un

amalgam de calităţi şi de defecte de care să se poată folosi. Nu este suficient să ai şcoală în domeniu, nu cred că e suficient să îţi doreşti să faci asta, ci trebuie să ai acolo şi nişte talent ca să poţi să transmiţi emoţie, chiar şi cu o singură replică. Aşa văd eu lucrurile acum. Poate peste o lună am să le văd altfel.

Atunci când nu eşti pe platourile de filmare, ce îţi place cel mai mult să faci? 

Acum câţiva ani, când nu am avut proiect, mă blocasem puţin şi cred că eram în pragul unei depresii. Acela a fost un moment în care am învăţat că pot să fac şi altceva şi că îmi place şi altceva. Aşa că, atunci când nu joc, mă ocup şi de alte proiecte profesionale. Fac haine, studiez şi alte domenii de activitate sau merg la cursuri de specializare. Sunt un om foarte activ. Dacă stau prea mult, simt că bat pasul pe loc şi nu îmi place. Cer foarte mult de la mine, aşa că fac multe.

Mai citeşte şi:

Cum îţi împarţi timpul între viaţa personală şi cea profesională?

Nu ştiu dacă se împart. Se îmbină şi totul este în regulă, chiar îmi iese.

Iubitul tău, Adrian Călin, este artist plastic. Cum te-a cucerit?

Pe scurt, Călin m-a cucerit prin bunătate, simplitate, modestie, atenţie, iubire, înţelegere, acceptare. A durat ceva până să consider că m-a cucerit.

Cum reuşeşti să te menţii în formă?

La naiba! Mă menţin?! Tocmai trec printr-o fază ciudăţică.  Am pus cam trei kilograme (eu le văd şi le simt) şi încerc acum să le dau jos. Nu fac sport pentru că nu îmi place, iar atunci când se întâmplă chestii de genul acesta, revin la un stil de viaţă sănătos. Elimin, cu greu, din alimentaţie prăjelile, fast-foodul, dulciurile, mâncatul noaptea. Ca să-mi fie şi mie uşor şi ca să le ajut şi pe alte fete,

în fiecare zi. Astfel, mă monitorizez şi pe mine şi le ajut şi pe ele, arătându-le ce fac eu ca să slăbesc, într-un mod foarte sănătos. Le recomand cititoarelor voastre să facă şi mişcare. Eu aleg mersul mult pe jos şi alte forme de mişcare, cum ar fi dansul sau urcatul şi coborâtul scărilor. 

Crezi în superstiţii? 

Depinde de mood (n.r. –stare). Câteodată da, le acord atenţie, câteodată nu.

Ce visuri nu ţi-ai împlinit încă?

Primul care îmi vine în minte este să merg în America. Mereu am altceva de făcut, însă probabil voi ajunge la momentul potrivit.În rest, dacă au mai fost şi le-am uitat, înseamnă că nu erau importante.

Mai citeşte şi: Andra: „Mai vrem copii, dar nu suntem pregătiţi încă de al treilea“