Cine a fost Cuvioasa Parascheva. Şi-a dat averea nevoiaşilor

Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, sărbătorită pe 14 octombrie, atrag numeroşi oameni la Iaşi, mai puţin anul acesta, când au fost impuse restricţii din cauza pandemiei. Cuvioasa Parascheva este una dintre cele mai venerate figuri sfinte în întreaga Peninsulă Balcanică şi în România.

Nu există prea multe informaţii despre viaţa sa. Prima biografie a fost tradusă în limba română în timpul secolului al XVI-lea, fiind cunoscută sub numele de Codex Sturzanus, în cadrul căreia cuvioasa apare sub numele de Sf. Petka, după cum era numită în rândul sârbilor şi al bulgarilor, dar şi ca Sf. Vineri, apelativ foarte folosit de poporul român.

Parascheva a trăit în secolul al XI-lea. S-a născut la Epivat (azi Selimpaşa, Turcia) într-o familie de oameni avuţi şi creştini, un frate de-ai ei devenind călugăr şi episcop al bisericii bizantine. Mergea frecvent la biserică, fiind impresionată de predicile preoţilor şi, mai ales, de textul Evangheliei. Pe când avea în jur de 10 ani, Parascheva a auzit citindu-se în biserică din Evanghelia după Marcu, iar versetul „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34) a impresionat-o atât de mult încât a împărţit săracilor toate hainele pe care le purta – astfel de gesturi deveniseră o obişnuinţă pentru Parascheva, contrar opiniilor părinţilor ei.

După ce i-au murit părinţii, toată partea de avere care i se cuvenea a oferit-o nevoiaşilor. A ales calea monahismului şi s-a retras din lume. Au urmat mai mulţi ani dificili, mai întâi la Constantinopol, apoi, rând pe rând, a stat la Heracleea, în apropierea Mării Negre, la Ierusalim şi în pustiul Iordanului. Sfârşitul vieţii pământeşti o va găsi în locurile natale, pe când avea în jur de 25 de ani, întorcându-se în localitatea de baştină, fără ca nimeni să o recunoască. După ani de post şi suferinţă fizică, Parascheva a murit în Epivat, unde se spune că a revenit la îndemnul unui înger care i-a apărut în vis, şi a fost înmormântată ca orice străin, fără ca mormântul să-i fie cunoscut în anii care au urmat, potrivit historia.ro.

Osemintele sale s-au aflat în mai multe locuri

Timp de aproape 200 de ani, moaştele Cuvioasei au stat la loc de cinste în biserica din Epivat. Ulterior, schimbările politice din Imperiul Bizantin, precum şi ameninţarea tot mai apăsătoare a avansului turcilor otomani au provocat mutarea raclei sfinte în mai multe zone din imperiu.

Asfel, moaştele sfintei au ajuns la Tîrnovo, în Ţaratul vlaho-bulgar, prin jurul anului 1235. Osemintele au rămas aici până la cucerirea otomană din secolul al XIV-lea, când ţaratul bulgar este desfiinţat. Trupul Cuvioasei a fost mutat apoi, pentru câteva decenii, la Belgrad, până în 1521, an în care şi acesta cade sub stăpânirea otomană. Ultima strămutare a fost în Moldova lui Vasile Lupu Voievod.

Aşadar, racla cu osemintele sfintei a fost mutată de mai multe ori de-a lungul timpului, găsindu-şi liniştea abia la jumătatea secolului al XVII-lea, la Iaşi – mai întâi la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi, iar astăzi, în incinta Catedralei Mitropolitane – devenind de atunci protectoarea Moldovei.

Foto: Historia