Homosexual nedeclarat, Ceaikovski a încercat să se sinucidă în timpul mariajului său nefericit

Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893) s-a născut în Votkinsk, un oraş mic rusesc de unde a plecat pentru a lua lecţii muzicale de la Anton Rubinstein în 1861. Cunoscut pentru compoziţiile sale Lacul Lebedelor, Frumoasa Adormită şi Spărgătorul de Nuci, Ceaikovski a dus o viaţă privată deloc împlinită.

A întâlnit-o pe Antonina Miliukova în 1865, în Moscova. Ea avea 16 ani atunci, iar el, 25. El nu şi-a amintit-o pe cea care avea să-i devină soţie din acea întâlnire, însă ea s-a îndrăgostit de marele compozitor încă de la prima vedere. Din păcate, sentimentele nu erau reciproce, el fiind atras de bărbaţi , în ciuda faptului că a rămas toată viaţa însurat cu o femeie.

Începutul relaţiei lor

Antonina a renunţat la serviciul ei de croitoreasă pentru a studia muzica la Concervatorul din Moscova, unde Ceaikovski îi era profesor. Într-un final, ea a fost nevoită să renunţe la studii, din cauza lipsei banilor, însă a păstrat legătura cu fostul ei profesor.

În iunie 1877, Ceaikovski a cerut-o în căsătorie pe Antonina la insistenţele familiei lui de-a face să dispară zvonurile cu privire la orientarea lui sexuală. S-a însurat cu ea cu toate că Miliukova era pentru el „o femeie de care nu sunt deloc îndrăgostit.”

Nunta lor a avut loc în biserica Saint George din Moscova, pe 18 iulie 1877, iar petrecerea s-a ţinut în restaurantul Hermitage din acelaşi oraş. Întreaga lor uniune a fost un dezastru de la un capăt la altul. Cei doi soţi s-au despărţit definitiv după numai şase săptămâni de trăit împreună. Eşecul marital a fost pus pe seama soţiei, Antonina fiind adesea descrisă ca o femeie simplă, lipsită de idei şi gusturi interesante.

Mariaj distrus

Dar nu personalitatea ei ştearsă a distrus mariajul lor. Adevărul e că Ceaikovski n-a fost în stare să-i explice cum stătea treaba cu preferinţele lui sexuale înainte de a-şi uni destinul cu al ei. Pe scurt, nu-i spusese că el prefera compania bărbaţilor şi nu pe cea a femeilor. Sau, dacă i-a spus aşa ceva, ea n-a înţeles ce presupunea homosexualitatea lui.

Prăbuşirea pshihică a compozitorului după despărţirea celor doi soţi a fost interpretată de Antonina în propriul stil. Ea era convinsă că bietul muzician considera dificil să fie nevoit să se împartă constant între ea şi muzica lui. Când colo, Ceaikovski avea altele pe cap. În timp ce era bine-mersi căsătorit cu o femeie, Piotr Ilici s-a îndrăgostit de propriul nepot, Vladimir Davydov pe numele lui. Întreaga poveste amoroasă dintre cei doi bărbaţi s-a încheiat brusc în momentul în care compozitorul rus a murit răpus de holeră, în 1893.

Motiv de divorţ ignorat

Piotr Ilici şi Antonina au rămas căsătoriţi până la moartea lui, în ciuda faptului că soţia lui a adus pe lume, în martie 1881, un copil care nu fusese conceput cu el. Copilul nelegitim ar fi fost motivul ideal de divorţ, însă Ceaikovski nu şi-a dorit o despărţire scandaloasă, care să-i fi expus adevărată viaţă intimă.

Antonina a făcut, într-un final, trei copii cu trei bărbaţi diferiţi, însă n-a păstrat niciun dintre ei, i-a abandonat în centre care aveau grijă de orfani. Ea a ales să facă asta cu toate că avea mijlocele financiare să-i întreţină, primind constant pensie alimentară de la cel care-i era încă în acte soţ.

Ceaikovski era gay într-o perioadă în care homosexualitatea era ilegală, iar acest lucru n-a reuşit decât să-l împingă spre o depresie cruntă pe compozitor. De fapt, Piotr Ilici a şi încercat să se sinucidă de nefericit ce era în timpul mariajului său cu Antonina Miliukova.