„Soţul meu duce o viaţă dublă“

Când l-am cunoscut, am simţit că este bărbatul pe care şi l-ar dori orice femeie: deştept şi frumos, cu o situaţie financiară bună. Ne-am căsătorit şi am născut un băieţel superb, dar o veste cumplită mi-a dat viaţa peste cap: el are o amantă.

Sufăr cumplit,dar nu am de gând să-i redau libertatea. Povestea noastră a început acum şapte ani. Ne făcuse cunoştinţă o prietenă comună şi am decis să mergem la o întâlnire. Vorbeam amândoi câte-n lună şi-n stele şi ne doream ca timpul să se oprească în loc. Chimia dintre noi îşi spunea cuvântul.

Avea 30 de ani şi divorţase de curând,iar băiatul de numai trei ani rămăsese la el,pentru că fosta soţie nu avea cum să se întreţină. Îl plăceam şi simţeam că trebuie să-l protejez cumva.

O înşelase pe fosta soţie

Relaţia noastră evolua frumos şi mă simţeam împlinită. De fiecare dată când mă enervam reuşea să mă calmeze,mă strângea în braţe şi îmi făcea multe complimente. Toate acestea compensau orele lucrate peste program. Aveam deja doi ani de relaţie când ne-am mutat împreună.

Mergeam în vacanţe cu băiatul lui şi plănuiam să-i facem un frăţior. Într-una din seri,ne-a vizitat fosta lui soţie. Mi-a spus că Bogdan încă o mai are amantă pe cea cu care a înşelat-o. „Ai grijă,nu pica în capcană ca şi mine!“,mi-a spus ea.

O credeam invidioasă şi am alungat-o din casa mea. Când a aflat Bogdan de vizita Sandei,s-a supărat şi s-a închis în el. Câteva zile a stat îngândurat şi nu ştiam ce să mai cred.

Am acceptat să ne căsătorim

Într-o dimineaţă,Bogdan a îngenunchiat în faţa mea şi m-a întrebat dacă vreau să fiu soţia lui. Aşa,pe neaşteptate. Desigur că voiam. Mi se împlinea un vis. Imediat după nuntă,am rămas însărcinată şi eram tare fericiţi. „O să-l cheme Luca“,le spuneam rudelor şi prietenilor când ne întrebau ce sex va avea copilul.

După ce am născut,exact când aveam nevoie de ajutor,Bogdan a început să-şi facă de lucru la serviciu. Muncea mai mult şi motiva absenţa lui cu faptul că trebuie să aducă mai mulţi bani în casă,din moment ce eu nu mai lucrez. Îmi spunea că nu trebuie să mă plâng,pentru că îmi dă şansa la o viaţă mai bună,în care eu nu trebuie să fac nimic,ci să stau cu copilul.

Telefonul era plin de SMS-uri de la ea

Mi se părea nedrept că trebuie să mă simt singură şi vinovată,pe deasupra. Am început să mă îndoiesc de el,aşa că i-am verificat pe ascuns telefonul. Speram să nu găsesc nimic,dar era plin cu SMS-uri de la ea. Nu i-am spus nimic atunci şi nici acum,după câtiva ani,nu sunt pregătită să cer explicaţii. Dacă va vrea să divorţăm,nu ştiu cum o să reacţionez. Nu vreau să-l pierd!