Dezvoltarea comerţului global şi a imperiilor a avut un efect negativ: răspândirea virusului variolei, la începutul secolului al XVIII-lea. Comunităţi din toată lumea au fost devastate de variolă. O treime din adulţii infectaţi şi 8 din 10 sugari riscau să moară. Se ajunsese la un număr de 400 000 de decese anual, în Europa. Chiar şi cei care supravieţuiau se recuperau cu greu, rămâneau cu cicatrice urâte sau îşi pierdeau vederea. De aceea, un medic englez, pe nume Edward Jenner (FOTO GALERIE), a încercat să obţină un leac cu orice preţ, chiar dacă asta a însemnat să rişte viaţa propriului copil.

Unii au ales moartea din cauza cicatricelor lăsate de boală

Cei care se infectau cu virusul variolei aveau febră mare, dureri în gât, dureri de cap şi musculare, dificultăţi de respiraţie. Treptat, le apărea o erupţie pe întreg corpul. Aveau pustule cu puroi pe scalp, picioare, gât care se uscau pe parcursul a câteva zile şi cădeau. În urma acestora, rămâneau cicatrice care desfigurau oamenii. De aceea, mulţi au ales să se sinucidă, pentru că nu puteau trăi desfiguraţi de boală.

S-au testat tratamente bizare

Cei care îi îngrijeau pe bolnavi încercau tot soiul de metode pentru a-i trata şi pentru a le alina durerile. Îi aşezau în camere supraîncălzite sau, din contră, în camere răcoroase. Unora le indicau să nu mănânce pepeni. Alţii erau înfăşuraţi în pânză roşie. Mai mult, un medic a recomandat unui pacient să bea 12 sticle de bere la fiecare 24 de ore.

Medicul de ţară care a salvat vieţi riscând viaţa fiului său

Singurul care a încercat şi a reuşit să găsească leacul variolei a fost un medic simplu din Anglia, Edward Jenner. Lucra în micul oraş Berkeley din Gloucestershire. Se pregătise la Londra cu unul dintre cei mai importanţi chirurgi de acolo.

În anul 1796, Jenner a decis să încerce un experiment potenţial fatal pe un copil, mai precis pe propriul fiu, în vârstă de 8 ani. A luat puroi din leziunile de varicelă de pe mâinile unei tinere care lucra la o fermă de vaci şi l-a zgâriat în pielea băiatului. După câteva zile de boală uşoară, fiul său şi-a revenit suficient pentru ca Jenner să-i inoculeze puroi dintr-un blister de variolă. Copilul nu a dezvoltat variola şi niciunul dintre oamenii cu care a intrat în contact strâns.

Doctorul n-a urmărit să obţină bani sau brevet, ci eradicarea bolii

Jenner nu ştia cu exactitate ce stă la baza descoperirii. Nu ştia nici măcar ce virus provoca variola, iar funcţionarea sistemului imunitar era încă un mister pe atunci. Cu toate acestea, iscusitul medic şi-a dat seama că vaccinul său împotriva variolei avea potenţialul de a opri epidemia doar dacă va putea vaccina cât mai mulţi oameni posibil. De aceea, după slujba de duminică, a început să cheme localnicii în locuinţa sa de vară pentru a-i vaccina.

Nu a încercat să câştige bani din vaccin, nici nu dorea neapărat să-l breveteze, ci doar ca oamenii să ştie despre vaccin. Le-a scris altor medici oferindu-le mostre din materialul vaccinal şi încurajându-i să-l administreze singuri, astfel încât oamenii să fie vaccinaţi de medicul lor de încredere. După ce Jenner şi-a publicat concluziile, vestea descoperirii s-a răspândit în toată Europa, apoi în toată lumea, datorită sprijinului regelui Spaniei.

După 20 de ani de la descoperire, vaccinul lui Jenner a salvat milioane de vieţi, iar boala a fost eradicată în anul 1979.