3 femei care au revoluţionat domeniul matematicii
De la revelaţiile profunde ale formei spaţiului până la cele mai avansate explorări accesibile prin imaginaţie şi logică, istoria matematicii a fost întotdeauna privită ca un efort masculin. Nume precum Gauss, Euler, Riemann, Poincare, Erdos, Wiles, Tao, Perelman şi Zhang, sunt asociate domeniului matematicii de la începutul omenirii. Şi toţi sunt bărbaţi. Cartea „Bărbaţii matematicii”, scrisă de E.T. Bell în 1937, este doar un exemplu al modului în care acest "fapt" a fost întărit în conştiinţa publică.
Chiar şi astăzi, nu este un secret faptul că matematicienii de sex masculin încă domină câmpul. Dar acest lucru nu ar trebui să ne distragă atenţia de la contribuţiile revoluţionare pe care le-au făcut femeile. Avem femei notabile cărora trebuie să le mulţumim pentru calculul modern, revelaţii privind geometria spaţiului, baze ale algebrei abstracte şi progrese majore în teoria deciziei, teoria numărului şi mecanică care continuă să ofere progrese esenţiale în domenii aplicate cum ar fi criptografia şi fizică.
Lucrările de geniu, cum ar fi Julia Robinson despre problema a zecea a lui Hilbert în teoria numerelor, Emmy Noether în algebra abstractă şi fizică şi Ada Lovelace în domeniul informaticii, sunt doar trei exemple de femei a căror contribuţie a fost absolut esenţială.
Julia Robinson (1919-1985)
La începutul secolului al XX-lea, renumitul matematician german David Hilbert a publicat un set de douăzeci şi trei de probleme tantalizante care au evitat cele mai strălucite minţi matematice. Printre ei a fost problema a zecea, care a cerut ca un algoritm general să poată fi construit pentru a determina solvabilitatea oricărei ecuaţii Diophantine (acele ecuaţii polinomice cu numai coeficienţi întregi şi soluţii întregi). Imaginaţi-vă, pentru orice ecuaţie Diophantine a setului infinit de astfel de ecuaţii, o maşină care poate spune dacă poate fi rezolvată. Matematicienii se confruntă adesea cu întrebări infinite de această natură care există mult peste rezoluţie prin observaţii simple şi ample. Această problemă a atras atenţia unui matematician de la Berkeley pe nume Julia Robinson. De-a lungul mai multor decenii, Robinson a colaborat cu colegii, printre care Martin Davis şi Hillary Putnam, care au dus la formularea unei condiţii care să răspundă negativ întrebării lui Hilbert.
În 1970, un tânăr matematician rus numit Yuri Matiyasevich a rezolvat problema folosind viziunea oferită de Robinson, Davis şi Putnam. Cu contribuţiile sale strălucite în teoria numărului, Robinson a fost un matematician remarcabil care a pregătit calea pentru a răspunde la una dintre cele mai mari întrebări matematice pure propuse vreodată. Într-un articol al Asociaţiei Matematice a Americii, "Autobiografia Juliei Robinson", sora şi biograful ei, Constance Read, au scris: ”Însuşi ea, în cursul normal al evenimentelor, n-ar fi trebuit niciodată să se gândească la povestirea propriei sale vieţi. În ceea ce o priveşte, ceea ce făcuse matematic era tot ceea ce era semnificativ.”
Emmy Noether (1882-1935)
Lucrarea ei notabilă cuprinde subiecte de la fizică până la algebră moderna, astfel că Emmy Noether este considerată una dintre cele mai importante figuri din istoria matematică. Rezultatul ei din 1913 privind calculul variaţiilor, care conduce la teorema cu acelaşi nume, - una dintre cele mai importante teoreme din matematică - şi una care a modelat fizica modernă. Teoria ei despre idealuri şi inele comutative formează o bază pentru orice cercetător în domeniul algebrei superioare.
Influenţa muncii sale continuă să strălucească ca un far de intuiţie pentru cei care se luptă cu înţelegerea realităţii fizice mai abstract. Matematicienii şi fizicienii îşi admir contribuţiile de epocă care oferă perspective aprofundate în disciplinele lor respective. În 1935, Albert Einstein a scris într-o scrisoare către New York Times: ”În opinia celor mai competenţi matematicieni vii, (Fräulein) Emmy Noether a fost cel mai important geniu creativ de matematică produs până acum de la începutul învăţământului superior al femeilor”.
Ada Lovelace (1815-1852)
În 1842, profesorul de matematică de la Universitatea Cambridge, Charles Babbage, a ţinut o prelegere la Universitatea din Torino privind proiectarea motorului său analitic (primul computer). Matematicianul Luigi Menabrea a transcris mai târziu notele acestei prelegeri în franceză. Tânăra contesă Ada Lovelace a fost însărcinată de către Charles Wheatstone (un prieten al lui Babbage) să traducă notele lui Menabrea în engleză. Ea este cunoscută ca "primul programator din lume", datorită augmentării sale inspirate a acestei transcrieri. Publicată în 1843, Lovelace şi-a adăugat propriile note, inclusiv secţiunea G, care a subliniat un algoritm pentru a calcula numerele Bernoulli. În esenţă, ea a luat motorul teoretic al lui Babbage şi l-a transformat într-o realitate computaţională. Ada Lovelace a oferit o cale urmaşilor de a desluşi misterele de calcul care continuă să influenţeze tehnologia.
În ciuda contribuţiilor lor profunde, descoperirile făcute de aceste trei femei sunt adesea umbrite de contribuţiile omologilor lor de sex masculin. Conform estimărilor Organizaţiei Naţiunilor Unite din 2015, numărul bărbaţilor şi femeilor din lume este aproape egal (101,8 bărbaţi pentru fiecare 100 de femei). S-ar putea argumenta euristic, prin urmare, ar trebui să vedem aproximativ acelaşi număr de femei ca şi de bărbaţi care lucrează în domeniul matematicii.
„Motivul pentru care nu o facem se datorează eşecului nostru de a recunoaşte realizările istorice ale matematicienilor de sex feminin. Având în vedere rolul crucial al ştiinţei şi tehnologiei în lumea modernă, cu toate acestea, este imperativ ca o civilizaţie să promoveze şi să încurajeze mai multe femei să urmeze o carieră în matematică”, scrie Scientificamerica.com.
